Talent inseamna atitudine
O persoana care ajunge, la varsta adulta, sa-si stoarca talentul de toate promisiunile lui din copilarie, o face atunci cand da dovada de o atitudine adecvata.
Nu devine poet cel care are talent la versificatie si care citeste rafturi de poezie, ci acela care are incredere ca talentul sau la versificatie il recomanda in ochii celorlalti ca poet, cel care considera ca are ceva de spus dincolo de simpla sa usurinta de a insirui cuvinte.
Poti sa-i spui atitudine, poti sa-i spui motivatie sau vointa creatoare, perseverenta sau asiduitate. Acest ingredient transforma si modeleaza viitorii mari creatori. Atitudinea este extrem de maleabila la invatare.
De cele mai multe ori, ea este „copiata' de copil de la adultii din jur si reprezinta o sinteza a invataturilor pe care copilul le afla despre sine, despre ceilalti si despre lume.
Talent inseamna si istorie
Natura este democrata cu copiii daruiti. Ei rasar in orice mediu, devenind o incantare sau, uneori, o povara, pentru cei din jur.
Exista si copii care ajung sa-si cunoasca talentul din multiple perspective, de cele mai multe ori prin perseverenta parintilor sau a unor persoane semnificative din jur.
Pentru ca una dintre regulile de aur ale dezvoltarii talentului este aceea de a cunoaste ce poti face si ce au putut face altii cu talentul lor.
Este util pentru un viitor fotbalist sa afle elemente definitorii din istoria fotbalului, sa cunoasca o evolutie a stilurilor de joc si sa stie cine i-au fost marii inaintasi, la fel cum pentru un viitor artist plastic este bine sa-si petreaca ceva timp prin muzee sau consultand albume de arta, pentru a descoperi acele nuante care i-au transformat pe unii precum Van Gogh sau Boticelli in „staruri nedisputate ale artelor plastice.
Talent inseamna exercitiu
Ceea ce ne uimeste la copiii talentati este extrema lor usurinta de a face lucruri. Felul in care ei ajung sa puna mana pe un instrument si acesta sa cante duios, felul in care trag o linie de o eleganta perfecta sau felul in care se misca armonios in dans, fara sa o fi invatat vreodata.
Aceasta usuratate de a face lucruri anunta talentul, dar anunta totodata si una din marile lui amenintari. Pentru ca, dincolo de aceasta usuratate, ar trebui sa fie exercitiul si transpiratia.
Pentru ca ar trebui sa urmeze ore si zile si luni si ani de perfectionare, de munca care sa adauge un aparent minuscul ingredient la gratia initiala, dar care poate sa devina definitor in final pentru ceea ce se numeste tusa personala.
Talentul inseamna incurajare
Daca piciul sau pustoaica ta se anunta a deveni micul geniu al familiei, fie in arte, fie in sporturi, el are nevoie de incurajarile parentale pentru a creste si a-si mentine constant increderea in sine.
Daca pentru parinti ideea de succes in viata este aceea de director de banca, este foarte probabil ca inclinatia spre dans a copilului sa fie data la o parte pe un rusinos si nemeritat loc doi, la coada dupa meditatiile la matematica, devenite tel suprem.
Aceasta nu inseamna ca nu este si loc pentru exceptii, dar de cele mai multe ori a te lupta ca si copil impotriva curentului pentru a-ti afirma si dezvolta talentul nu este o intreprindere usoara.
Talentul inseamna sansa
Cred ca nu este o noutate daca iti spun ca talentul nu este un lucru rar. Cati dintre noi nu isi regreta inclinatiile din copilarie, cand toata lumea le lauda desenele sau cand erau pe cale, foarte, foarte aproape, de a deveni campioni la juniori la tenis sau la dans ritmic?
Majoritatea, insa, ajung sa-si ingroape talentul sub grijile zilnice, sub presiunea anturajului sau pur si simplu in spatele unui morman de lene si nesiguranta.
Ajung in top cei care au sansa – spre exemplu, fie ca sunt descoperiti de un antrenor dedicat meseriei sale, fie ca inca de foarte mici li se organizeaza o expozitie de pictura (avem un foarte bun caz in Romania, de unde a plecat micuta Alexandra pentru a cuceri galeriile lumii).
Text: psiholog clinician Mugur Ciumageanu
Foto: Jacek Chabraszewski/Dreamstime
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2