Cum isi poate invinge timiditatea?

Timidul este un copil normal care, uneori, se poate retrage ca sa castige timp de evaluare a situatiei in care se afla, dar si un sentiment de control al acesteia. In general, pe masura ce copiii castiga sentimentul de control in intalnirile cu oamenii care nu sunt familiari, timiditatea dispare. Dar sunt si copii (si adulti) care se comporta timid fata de oricine, insa atunci nu mai vorbim de timiditate, ci de anxietate sociala.

Cand incepem sa vorbim despre timiditate?

Este un copil de trei ani timid? In cazul copiilor de cinci ani, putem spune ca anumite comportamente constante de evitare tin de timiditate, insa faptul ca un copil de trei-patru ani se ascunde dupa picioarele parintilor si nu spune buna ziua cand se intalneste cu cineva nu inseamna ca e timid.

Timiditatea nu este de ignorat, aparand la varsta prescolara mare (sase-sapte ani). Desi speram ca pana la scoala trece, nu prea se intampla asa. Odata ajuns la scoala, timidul va escalada comportamentele de retragere, ii va fi tot mai greu sa stabileasca relatii noi, la adolescenta va escalada emotional trairile negative in contexte sociale si, treptat, se va transforma in adultul anxios care nu are curaj sa ii spuna doamnei din tramvai ca sta pe piciorul lui cu tocul de la pantofi, care nu ii va spune nimic vecinului care ii ocupa locul platit de parcare, care nu ii va spune sefului ca nu mai poate sa stea si azi peste program, deoarece este ziua de nastere a copilului, care nu va indrazni sa isi contrazica sotul/sotia si va suferi in tacere de stomac, dureri de cap… Caci, daca spune ceva din toate astea, „cine stie ce o sa zica lumea….

Nu ii face observatie in fata altor persoane!

Timiditatea e o forma ciudata de nar­cisism, prin credinta irationala ca felul cum aratam, cum ne purtam este chiar important pentru ceilalti. Si, ca urmare, trebuie sa fim obsedati de impresia pe care o cream celorlalti. Scopul in viata al celor din jur nu este sa ne evalueze permanent pe noi, timizii. Anumite comporta­mente ale membrilor familiei pot accentua timiditatea sau o pot declansa la copiii care nu ar fi avut o asemenea tendinta in mod natural (de exemplu, introver­titii nu sunt asa de dornici sa comunice cu cei din jur, nu pentru ca ar fi timizi, ci pentru ca sunt mai precauti, lucru pe care un parinte extrovertit nu il poate intelege): vorbesc in locul copilului atunci cand interactioneaza cu persoane din afara familiei, spun celorlalti ca este mai timid, ca o scuza a faptului ca cel mic nu se simte confortabil in public…

Text: Cristiana Haica; Foto: DREAMSTIME, SHUTTERSTOCK.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2