Se stie ca pentru a duce la bun sfarsit o activitate, trebuie sa-ti concentrezi atentia un timp oarecare asupra respectivei activitati.
Este un lucru fundamental. Atentia, concentrarea ei difera de la o varsta la alta si variaza in functie de conditiile de mediu (ce se intampla in jurul nostru) si de starea persoanei respective (sanatate/boala, somnolenta, foame, sete etc.).
Odata cu varsta, va creste si timpul pe care un copil poate sa il aloce unei singure sarcini, dar si atentia distributiva necesara sarcinilor mai complexe.
Multi copii au perioade in care se confrunta cu dificultati de concentrare a atentiei – cand sunt obositi, suprasolicitati, pregatesc o raceala sau o alta boala, au probleme afective.
Aceste probleme de atentie se pot manifesta fie prin dificultati in a se urni si a incepe o anumita activitate, fie prin pierderea concentrarii sau a interesului pentru respectiva activitate.
Cand apar probleme de concentrare a atentiei
De cele mai multe ori, dificultatile de concentrare a atentiei sperie parintii si din pricina supramediatizarii ADHD-ului. Uneori, banuielile cele mai sumbre ale parintilor sunt confirmate de psiholog – copilul are deficit de atentie insotit sau nu de hiperkinetism.
De cele mai multe ori, insa, nu este vorba decat de o etapa de dezvoltare, de o perioada tranzitorie de oboseala, boala, tristete, ori alte probleme din viata personala.
|nainte de a ne ingrijora foarte tare, ar fi bine sa stam de vorba cu copilul, pentru a vedea daca nu cumva dificultatile de concentrare a atentiei aparute dintr-o data nu sunt explicate de existenta unor probleme cu cadrele didactice, colegii, partenerii de joaca sau alte persoane din viata copilului.
Dupa varsta de 7 ani, concentrarea atentiei mai este perturbata si de dobandirea unor noi modalitati de gandire (reflexia, meditatia etc.).
Daca urmarind copilul in activitatile sale zilnice observam ca doar in cazul anumitor sarcini are probleme de concentrare, atunci am face bine sa vorbim cu el despre acele sarcini, sa il remotivam (dar nu cu recompense materiale), si sa ne asiguram ca a inteles foarte bine ce are de facut. Daca, insa, nu exista nicio activitate pe care copilul sa se poata concentra mai mult de cateva minute, este cazul sa mergem cu el la neuropsihiatru si la psiholog.
Exceptand aceste cazuri de deficit de atentie, va trebui sa ne asiguram ca am facut tot ce este posibil pentru a ajuta copilul, pentru a-i creste capacitatea de concentrare a atentiei:
Nu suprasolicita copilul cu activitati prea dificile!
Din ce in ce mai multi copii au dificultati de concentrare a atentiei, si ma gandesc ca poate noi, parintii, avem o problema cu asta, poate ca noi le cerem sa se focuseze pe sarcini care le depasesc capacitatea.
Sau poate ca le permitem sa stea prea mult la calculator sau televizor, ceea ce afecteaza considerabil capacitatea de concentrare a atentiei pe sarcini obisnuite.
Asadar, inainte de a incepe sa „reparam” copilul, sa analizam ce facem noi pentru copil, sau ce nu reusim sa facem – de exemplu, sa dam explicatii clare, indicatii corecte; sa asiguram copilului conditiile optime de concentrare si lucru (liniste, lumina, caldura, atitudine pozitiva, incredere); sa nu suprasolicitam copilul cu activitati peste masura posibilitatilor lui (ca dificultate), sau care ii supraincarca timpul; sa nu il motivam gresit (daca faci asta, primesti ce-ti doresti).
Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.