Cand invatatoarea are dreptate si parintele nu

Cand parintele se intelege bine cu educatoarea, invatatoarea, copilul are de castigat. O relatie buna cu cadrul didactic este premisa unei bune relatii cu copilul.

Fie ca este la grupa pregatitoare, fie in clasa intai, autoritatea suprema pentru copil este acum Doamna. Nu este foarte confortabil pentru noi, ca parinti, sa fim contrazisi de un ghindoc de sase-sapte ani care ne priveste cu ochi mari si usor in­trigati ce pun la indoiala ceea ce spu­nem sau facem la un moment dat, cu argumentul de necombatut: „Doamna a zis!.

Abtine-ti-va si gandul, nu doar vorbele care va stau pe varful limbii: „Dar ce, Doamna e mai desteapta ca mine?!. Ca nu ati vrea sa auziti raspunsul copilului. Si nici nu e cazul sa provocati o lupta de idei, cu atat mai putin sa contrariati copilul in relatia pe care o are cu Doamna.

De aceea, cel mai bine in fata expresiei „Doamna a zis este bine sa raspundeti diplomatic, cu o afirmatie in genul: „Bine, o sa o intreb pe Doamna!.

Daca nu ati inceput cu dreptul anul scolar in relatia cu Doamna, nu este prea tarziu sa indreptati lucrurile. Prin a mentine o relatie ostila, chiar daca nu este deschis ostila, ci ii contestati autoritatea numai acasa, nu ii faceti niciun bine copilului.

Cadrele didactice stiu ca pot exista – si se asteapta la – conflic­te de opinii cu parintii, pe diferite teme. Cu toate acestea, premisa este: Doamna stie ce trebuie facut la scoala sau la gradinita cu copilul nostru. Cand apar divergente de opinii, este bine sa mer­gem si noi sa o intrebam pe Doamna.

Poate ceea ce ne transmite copilul sau ceea ce am inteles noi nu este corect. Atitudinea pe care trebuie sa o avem in relatia cu cadrul didactic este una de colaborare, nu de concurs, de competenta. Pentru ca altfel, ne puteam tine copilul acasa si il invatam noi tot ce trebuie sa stie.

Trebuie sa punem cadrului didactic intrebari exacte pe colaborare: „Ce am putea face noi, ca parinti, pentru a va ajuta la clasa? Cum putem contribui la bunul mers al activitatii? etc.

Explicati-i copilului ca este posibil ca si Doamna sa mai greseasca – este, si ea, totusi, o fiinta, ca noi toti…

Punerea la indoiala a competentei cadrelor didactice creeaza si copilului o problema de atitudine, de relationare cu autoritatea. Observati ca am spus „si copilului, deoarece se pare ca, de fapt, si noi am pu­tea avea o asemenea problema.

Nu te poti astepta ca fiul/fiica ta sa respecte regulile gradinitei, scolii daca tu esti neobosit in a le pune la indoiala si a le incalca. Intrebari de genul „de ce ii puneti pe copii sa invete asta sau „de ce e regula asta, ca nu e buna s.a.m.d. adresate cadrelor didactice nu fac decat sa creeze impresia de subminare a autoritatii si sa nasca tensiuni acolo unde, de fapt, nu este cazul sa existe.

Daca totusi chiar sunt probleme, nu va exprimati indoiala, nemultumirea in fata copilului, el are nevoie de o relatie buna cu Doamna.

Ce sa fac atunci cand copilul e necajit si imi spune „Doamna e rea? Ii spun copilului ca ma duc eu la ea sa ii arat cine e seful aici?

Nu, incerc sa aflu ce vrea copilul sa spuna prin aceasta afirmatie – pentru ca, de multe ori, e vorba, de fapt, de frustrari ale copilului – de exemplu, – ii este dor de tine si vrea sa te faca sa il tii acasa, are pro­bleme de relationare cu copiii, nu sta locului in clasa si i se face observatie, nu este atent la ore si este numit de mai multe ori, ca sa i se capteze atentia, nu intelege regulile, nu se simte bine (din punct de ve­dere al sanatatii) etc.

Cand copilul se plange astfel, e bine sa afirmam ca Doamna trebuie sa fie mai stricta uneori, cel putin pana ajung toti copiii sa inteleaga care sunt regulile la clasa.

„Doamna a zis este argumentul suprem cu care copilul se „prinde, incet-incet, ca poate inchide gura parintelui. De aceea, nu lasati acest argument sa fie din ce in ce mai puternic. Afirmati, si treceti si la fapte, ca veti verifica acest lucru cu Doamna…

Text: Cristiana Haica; Foto: Shutterstock.