Copilul hiperactiv – o mica pacoste?

Relatia familiei cu un psihiatru poate sa o ajute sa iasa din deznadejdea faptului ca are un copil care nu poate fi strunit, un copil-problema. In plus, opinia psihiatrului va fi importanta in stabilirea si pe viitor a strategiei de educare a copilului.

3. Familia trebuie sa aiba un contact strans cu scoala. Un sistem pedagogic in care totul se bazeaza pe pedeapsa, pe note rele sau pe admonestatii este nociv pentru copilul cu tulburare de hiperactivitate si deficit atentional.

De asemenea, sistemul nostru scolar nu este intotdeauna foarte „prietenos cu acesti copii – sarcinile din timpul orelor sau temele pentru acasa cer de multe ori un efort mental considerabil si concentrarea atentiei timp indelungat asupra aceluiasi subiect.

Invatatorii si profesorii abili, care alterneaza activitatile, care isi bazeaza actul pedagogic pe incurajarea si pe abordarea cu rabdare a fiecarui copil, sunt cei care reusesc sa stimuleze performanta copiilor cu hiperactivitate si deficit atentional.

Cauzele tulburarii de hiperactivitate Exista si cateva teorii cauzale ale tulburarii de hiperactivitate si deficit atentional.

Iata-le:
– Tulburari la nivelul chimiei cerebrale – modificari ale nivelului unor substante neurotransmitatoare din creier;
– Tulburari la nivelul circulatiei sangvine cerebrale – existenta unor zone cerebrale mai putin abundent irigate de sange, comparativ cu subiectii normali;

– Influente etiologice la nasterea persoanei care va dezvolta tulburarea – complicatii la nastere, nasteri premature, expunerea in exces a mamei la tutun sau alcool in timpul sarcinii;
– Teorii genetice – exista o importanta implicare a factorilor genetici, dovedita si de faptul ca la gemenii identici, daca unul dintre ei are tulburarea, sansele celuilalt sa o dezvolte sunt intre 60 si 80%.

Explicatii stiintifice
Psihologii si cercetatorii in neurostiinte explica aceasta afectiune in termenii unei tulburari de inhibitie a raspunsurilor comportamentale. In general, atunci cand desfasuram o sarcina care necesita efort mental sustinut, mintea noastra are o serie de mecanisme care inhiba raspunsuri la alti stimuli decat cei relevanti.

In timp ce scriu acest articol, ceva in creierul meu „ma ajuta sa nu trag o fuga in bucatarie sa-mi fac un sanvis, sa nu aprind televizorul, sa nu-mi sun prietenii pentru a iesi in oras si sa nu fac multe alte lucruri care la un moment dat mi-ar putea trece prin minte. Acest „modul inhibitoriu imi permite sa imi duc la bun sfarsit sarcina…

Daca el nu ar functiona sau daca ar functiona „bine doar in primele zece minute de lucru, probabil ca un alt autor, care ar dispune de un modul inhibitoriu mai eficient, v-ar spune parerea lui despre acest subiect. Ganditi-va la mintea unui copil (adolescent sau adult) al carui modul inhibitoriu da rateuri, care porneste spre biroul lui hotarat sa-si sfarseasca o sarcina si se lasa prada multelor tentatii de pe parcurs.

Cercetatorii afirma ca „defectiunile acestea ar fi ereditare, de cele mai multe ori persoanele din familia unui copil cu tulburare de hiperactivitate si deficit atentional manifestand dificultati similare.

In incheiere, as dori sa va mai spun cateva cuvinte despre Mihai. Cand eram in clasa a sasea, s-a transferat la o alta scoala, unde pretentiile legate de performanta academica erau mai scazute. Parintii lui, dupa ce au stat de mai multe ori de vorba cu un psiholog, au coborat stacheta propriilor standarde si au incercat sa-l ajute pe Mihai sa se centreze pe subiecte care il interesau.

Ne-am mai intalnit de cateva ori, in timpul liceului. Isi petrecea mult timp preocupandu-se de fluturi si de plante. A depus un efort considerabil (pentru o persoana ca Mihai, vointa trebuie sa fie cel putin dubla pentru a reusi in ceea ce isi propune) si a fost admis la silvicultura.

Mi-l imaginez astazi ca un individ hiperactiv (in sensul bun al cuvantului), care are posibilitatea de a se simti liber in mijlocul naturii, un om care si-a urmat vocatia. Si care a reusit sa-si struneasca firea – cea pe care psihiatrii sau psihologii ar numi-o atat de pompos tulburare de hiperactivitate si deficit atentional – astfel incat sa-i fie mai degraba un aliat decat un dusman.

Text: Mugur Ciumageanu, Foto: Dreamstime..

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3