Copilul hiperactiv – o mica pacoste?

Unele ne raman, insa, intiparite tocmai pentru ca sesizam neobisnuitul lor. Eu o sa va povestesc despre colegul meu Mihai, cu care am fost in aceeasi clasa dintr-a doua pana intr-a sasea. Mihai era cosmarul invatatoarei si deliciul nostru, al colegilor.

Statea in ultima banca, pus intentionat acolo cu acordul parintilor pentru a nu „deranja prea tare clasa. Ultimul rand din clasa devenise o continua sursa de zgomote, fosniri, icneli, racaituri si scartaituri – pentru ca Mihai nu putea sa stea locului.

Il vedeai uneori cum da o lupta cu propriul corp: atunci cand vocea invatatoarei ajungea la cote amenintatoare, Mihai, printr-o sfortare parca supranaturala, incerca sa realizeze controlul corporal perfect.

Daca isi propunea sa nu-si mai miste mainile, observai cum acestea devin centrul lui de interes si cum stau linistite mai bine de treizeci de secunde. Dar vai, cu ce pret! Pentru ca in acele momente o alta parte a corpului incepea sa o ia razna.

Datorita firii lui, Mihai ajunsese de pomina. Avea note proaste pentru ca niciodata nu putea sa-si faca o tema ca lumea. Scrisul lui era exemplul favorit al invatatoarei de „asa NU! – parca cineva ar fi turnat constant nitroglicerina printre litere, pentru ca ele sa explodeze.

Cu Mihai nu puteai sa joci carti, pentru ca nu avea rabdare, nici fotbal, pentru ca nu-l invita nimeni sa joace. Singurul domeniu unde se simtea in elementul lui era natura – in excursii, alerga de la un pom la altul, se catara pe stanci, culegea flori, ciuperci, conuri de brad, ce mai, era un adevarat spectacol.

Tulburarea de hiperactivitate si deficit atentional
Ce se intampla insa in tulburarea de hiperactivitate si deficit atentional? Se pare ca inca de la nastere exista o anumita vulnerabilitate a creierului pentru aceasta stare. Sunt incriminati aici factori genetici sau diferite situatii la care mama este expusa in timpul sarcinii sau in timpul nasterii.

Ca urmare, copilul, pana la varsta de 7 ani, va incepe sa manifeste o serie de comportamente care sunt catalogate de specialisti in doua mari categorii:

1. Hiperactivitate: copilul nu poate sta locului, pierde obiecte, nu duce lucrurile la bun sfarsit, simte nevoia sa faca permanent cate ceva, intrerupe conversatii, nu se poate supune regulilor nici unui joc etc.

2. Deficitul de atentie: copilul are dificultati in a-si organiza sarcinile si actiunile, evita sarcinile care necesita un efort mental sustinut, nu poate sa-si concentreze atentia decat un timp scurt sau limitat asupra unei sarcini, este foarte usor de distras etc.

Toate aceste simptome, intr-o oarecare masura tolerabile la varsta gradinitei, devin extrem de suparatoare in perioada scolaritatii, mai ales daca nivelul ridicat de inteligenta al copilului l-ar putea indreptati sa aiba aspiratii mai inalte decat a fi printre codasii clasei (este si cazul lui Mihai, care dadea dovada de o istetime iesita din comun).

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3