De ce uită copiii?

De ce uită copiii ce au de facut? Pentru că ei trăiesc doar in prezent; ei nu se proiecteaza in viitor pentru a putea anticipa ceea ce se va intampla, de ce lucruri vor avea nevoie, ce haine sau ce actiuni, ce activitati vor avea de facut.

Incetul cu incetul, odata cu trecerea timpului, capacitatea lor de anticipare se dezvolta si vor putea sa isi stabileasca anumite scheme de evocare a unui plan de activitati stabilit de altii sau chiar de ei insisi.

Cea mai sigura modalitate de a-si aminti ceea ce au de facut este sa isi stabileasca planul de actiune. Sa isi organizeze activitatile de facut dimineata, de la trezire pana la plecarea la gradi, apoi la intoarcerea de la gradi si seara, la culcare.

De ajutor poate fi desenarea (chiar de catre copil) a unei liste sau tabel cu actiunile pe care trebuie sa le faca, imaginand un omulet care se spala, se imbraca, mananca etc., pentru a putea verifica el insusi lista.

Cand are mai multe lucrusoare cu el in grija (la gradinita, in excursie sau la joaca), pune-l sa „recapituleze dotarea cu care pleaca si ajuta-l sa isi faca un obicei din a verifica din cand in cand „lista de inventar a obiectelor din dotare.

Cum să îl ajuți să nu mai uite

• Nu il cicali, repetandu-i de mii de ori sa faca un lucru, deoarece apare surditatea afectiva.

• Nu ii incarca mintea cu multe informatii (nu ii da prea multe lucruri de facut: du-te sa te speli, sa pui sosetele in cosul cu rufe, sa speli sandalutele); la aceasta varsta nu pot retine prea multe informatii dintr-o data, cu atat mai mult cu cat au si ei in minte propriile lor preocupari.

• Fa-i „ancore de memorie cu o bratarica pe mana sau o bulina, ca sa isi aminteasca un anumit lucru (sa isi ia haina sau sticluta cu apa, sau sa faca ceva anume).

• Lasa-l sa sufere consecintele naturale ale „uitarii – daca ceea ce a uitat nu e de natura sa ii pericliteze sanatatea, nu fugi tu sa aduci obiectul respectiv, lasa-l sa suporte consecintele uitarii, sa nu aiba jucaria preferata, sau obiectul a carei importanta a ignorat-o.

Text: Cristiana Haica, Foto: Shutterstock