Afectiuni ORL: polipii nazali, vegetatiile adenoide si amigdalita

Vegetatiile adenoidiene
Un tablou clinic asemanator si o frecventa mai mare in randul copiilor o are hipertrofia adenoidiana. Tesutul limfatic din nazofaringe se poate hipertrofia de cele mai multe ori in urma infectiilor.

Masa de tesut determina un anumit grad de obstructie, impiedica drenajul secretiilor nazale, blocheaza comunicarea dintre ureche si nazofaringe (trompa lui Eustachio), iar fluxul normal al aerului respirat este perturbat. Manifestarile clinice sunt legate de sediul si volumul maselor limfoide: copilul respira pe gura, zgomotos.

Mucoasa bucala este astfel in permanenta uscata. Vocea este nazala. Tusea apare indeosebi in cursul somnului, cand secretiile se scurg posterior, in faringe. Copilul are o secretie nazala cvasipermanenta, sforaie si doarme agitat, se trezeste obosit.

Stabilirea diagnosticului
Diagnosticul se stabileste in urma examinarii clinice: vizualizare indirecta cu ajutorul oglinzilor de examinare sau cu fibroscopul. Examenul radiologic ajuta la stabilirea zonelor de obstructie din nazofaringe.

Unii copii pot avea un defect de inchidere a palatului (a cerului gurii). „Omusorul' despicat, format din doua parti, poate trada un defect de inchidere a cutiei craniene. Rezectia chirurgicala a tesutului adenoidian hipertrofiat se va face numai daca obstructia cailor respiratorii este severa, eventual odata cu reconstructia palatului sau va fi numai partiala.

Tratamentul vegetatiilor adenoide
Tratamentul medicamentos nu reuseste de cele mai multe ori salvarea de la operatie. Rezectia chirurgicala se recomanda daca persista respiratia orala, copilul vorbeste „pe nas', apar repetate episoade de faringita la care este evidenta legatura cu hipertrofia adenoidiana, se inregistreaza repetate episoade de otita medie, copilul are un facies modificat, adenoidian. Cea mai frecventa complicatie postoperatorie o reprezinta hemoragia.

Uneori, rezectia vegetatiilor adenoide e insotita de cea a amigdalelor. Decizia de a „scoate' amigdalele se ia pe criterii bine stabilite, deoarece acestea au un rol imunitar important.

Amigdalita
Alte formatiuni limfatice de la nivelul nazofaringelui sunt amigdalele palatine. Ele se afla pe partile laterale ale faringelui, in partea sa profunda. Impreuna cu structurile limfatice din peretii faringelui si cu cele de la baza limbii alcatuiesc o importanta bariera imunologica sub denumirea de „inelul lui Waldeyer'. Cand eficienta raspunsului imunitar este depasita, acestea pot fi sediul unor infectii acute sau cronice.

De cele mai multe ori infectiile „prind' atat faringele si amigdalele, cat si tesutul adenoidian din faringe, asa incat termenii de faringoamigdalita sau adenoamigdalita definesc in mare parte acelasi tablou clinic. Faringoamigdalita are de cele mai multe ori o cauza virala. Dintre bacterii, cel mai frecvent este implicat Streptococul hemolitic de grup A.

Simptomatologia
Simptomele se instaleaza treptat, cu febra moderata, stare generala modificata, pierderea poftei de mancare, dureri de gat, secretii nazale. In infectia streptococica debutul se instaleaza mai abrupt, afecteaza de obicei copiii peste doi ani, febra poate ajunge la 40ºC, starea generala e alterata si e marcata de dureri abdominale, varsaturi, dureri de cap.

Faringele e rosu, pe palat pot aparea mici pete hemoragice si la peste un sfert dintre copii se observa marirea amigdalelor si un exudat care le acopera. Infectiile virale se insotesc de ochi inrositi, umezi, secretii nazale si tuse.

Metode de tratament
Testele rapide sau culturile din exudatul faringian pot confirma sau infirma prezenta Streptococului. Repetatele infectii respiratorii din perioada copilariei sunt puse, de multe ori, in mod gresit, pe seama amigdalitei cronice.

Tratamentul infectiei virale este simptomatic cu antitermice, repaus si o buna hidratare. Tratamentul amigdalitei streptococice se face cu Penicilina sau „rude' ale acesteia, timp de zece zile.

Pentru copiii alergici se pot folosi macrolide (eritromicina, claritromicina). Profilaxia de lunga durata, chiar pe viata, poate fi necesara daca apar complicatii reumatismale. }inand cont de rolul amigdalelor in apararea impotriva infectiilor, decizia de indepartare a lor se ia astazi cu multa atentie. Contraindicatiile amigdalectomiei: diateze hemoragice, boli severe ce nu se pot controla prin tratament, anemie, risc anestezic crescut.

Text: Dr. Alexandra Cozinov, medic specialist neonatolog; Foto: 123rf.com

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2