Spune-mi ce parinte esti!

Influenta stilurilor parentale

Copilul ai carui parinti l-au crescut mult prea liber, fara limite si constrangeri educationale, in­­­cearca si ca adult sa se autostimuleze, sa se rasfete; este plictisit, apatic, nu prea are initiativa, are asteptari prea mari, exagerate de la cei din jur, asteapta ca ceilalti sa ii ghiceasca dorintele, sa viseze ce isi doreste el; nu-i place sa munceasca, nu-si gaseste usor de lucru, nu are un plan de cariera, de evolutie profesionala, ci face doar ce ii apare in cale, nimic mai mult; in relatia de cuplu manipuleaza, se foloseste de forta sa de atractie, sau simuleaza slabiciunea pentru a crea sentimente de vinovatie partenerului si a-l determina sa faca exact ce vrea el.

In cazul unor parinti supusi dorintelor copilului, micul tiran va deveni un adult extrem de impulsiv, care nu isi stabileste limite, caruia ii este greu sa isi controleze comportamentul, un adult extravagant, cu accese de furie, obisnuit fiind sa faca doar cum vrea el, o persoana care nu tine seama de sentimentele celorlalti si de drepturile lor.

Se asteapta ca ceilalti sa fie precum parintii lui, sa cada de admiratie chiar si pentru cele mai marunte realizari ale sale, si este extrem de frustrat ca acestia nu o fac, ajungand sa fie ranchiunos cu ceilalti pentru ca lui nu i se recunosc meritele. In relatia de cuplu prefera partenerul sclav, care ii indeplineste dorintele, care nu are pareri proprii, nu are initiative, si a carui preocupare centrala sa fie doar persoana lui.

• Parintele hipocondriac (ipohon­dru) este un parinte anxios al carui copil, la matu­ri­tate, se dofto­­­riceste in mod constant, nu se simte bine si evita sa se impli­ce in activitati, este preocupat de durere si boala, viata sa sociala e limitata, oamenii il compatimesc sau il evita, ii place sa se incon­joare de cei care il compatimesc si il ajuta, exagereaza dificultatile, vede munca, activitatea ca pe o pova­­ra ce trebuie indurata.
• Nu se grabeste sa se casa­to­reasca, iar cand o face asteap­­ta ca partenerul sa ii fie ca o mama sau ca o sora medicala.

Relatia dintre parinti si copii

Parintii neglijenti cu copilul, centrati pe ei insisi si pe relatia lor, vor creste o persoana care va incerca sa isi umple acest sentiment de vid interior sadit in copilarie. O va face fie prin im­­­pulsivitate, izolare si crearea unei lumi interioare, fie cautand bogatia, faima, succesul, ca sa umple golul. Isi va cauta un partener de viata care sa aiba un comportament ocrotitor, parental, de obicei mai in varsta, care sa ii ofere atentie nelimitata, acceptare neconditionata, afectiune exclusiva, sau, daca nu va putea, va trece de la un partener la altul cu usurinta.

Adultul care a avut parinti constran­gatori este rigid, vede totul in alb-negru, face pe seful cu ceilalti, dar daca acestia se infig in el se supune ime­­diat; are comportamente compulsive, fie refuza sa se supuna programelor fixe, fie impune el altora programe rigide; in relatia de cuplu nu gaseste mari satis­fac­­­­tii, considerand ca mariajul este mai degraba con­strangator si limitativ.

Perfectionistii (parintii) creeaza viitori adulti depresivi, critici, preocupati de detalii si vesnic nemultumiti. Ei vad viata ca plictisitoare, monotona, fara sare si piper, de aceea nici nu pot fi prea afectuosi cu ceilalti, cauta partenerul perfect (care nu exista), au standarde exagerate de performanta, amarasc viata celor din jur. Nu trebuie sa uitam ca acestea sunt doar tendinte, prin vointa proprie putem schimba aceste predispozitii.

Oricat de mult ti-ai dori ca to­­­tul sa fie per­­­fect, nu crea presiune asupra copilu­lui! Perfectio­nistii cresc viitori adulti depresivi!

• Copilul responsabilizat excesiv de parinti devine un adult anxi­os, incapabil sa se relaxeze, care trage de el pana la epuizare, isi asuma prea multe obligatii, sarcini, duce tot greul, se teme ca se duce totul de rapa daca ii deza­ma­ges­­te pe altii. In cuplu nu se re­laxeaza, are mereu treaba, nu acor­­­da destul timp si atentie familiei.
• Adultul crescut de parinti care isi resping copilul (vesnic nemultu­­miti de el) este ostil, agresiv, distant, anxios, suspicios, cu stima de sine scazuta, are impresia ca nu merita sa fie iubit, este vulnerabil la esec. Prefera singuratatea, desi este insetat de dragoste, considera ca nu o merita, iar daca o gaseste, provoaca despartirea, ca o confirmare a esecului iubirii in viata lui. Este atras de parteneri ostili.

Text: Cristiana Haica; Foto: HEPTA, DREAMSTIME.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2