Marii absenti din viata copiilor…la munca in strainatate

Familia din tara
Povestile Adinei si a lui Marius, cei doi frati dintr-a treia si a patra, ai caror parinti lucreaza in Portugalia, ori a Georgianei si a lui Bogdan, elevii „rebeli pe cale de a demonstra la doar 13 ani ca doar un parinte nu-i de ajuns pentru a fi o familie, par diferite de cea a lui Claudiu.

Poate ca si sunt, dar in esenta durerile lor sunt aceleasi: pentru ei toti timpul s-a oprit in loc in urma cu multi ani, nici nu mai stiu exact cati, intr-o dimineata, cand au aflat ca de atunci incolo serile vor fi mai singure la culcare si ca mult timp nu-si vor mai simti parintii acasa, langa ei.

Si Bogdan, si Georgi, si toti ceilalti au trecut la inceput prin perioada aceea de „inchidere in sine cand nu prea mai vorbeau cu nimeni. Nici cu bunica, nici cu mama ramasa acasa, nici cu colegii de clasa.

Apoi au parut a intelege ca pe umerii lor apasa acum o alta responsabilitate, ca au de facut mai multe lucururi din cele pe care le faceau parintii, chiar si asa, fara ca bunicii sa le ceara asta, ca e nevoie de ei ca de niste mici „gospodari ai casei. Iar imaginea baietelului firav tinandu-si de mana sora mai mica si spunandu-i cu voce serioasa, de „om mare, cum se traverseaza strada, este greu de uitat.

Ca si cea a fetitei care face cam tot ce crede ea ca trebuie, „pana ce vine mami, care spala, gateste, coase si, intre doua ochiri peste cartea de romana, „face treaba, ori bate in fiecare dimineata cartierul, de la un cap la altul, ca sa mearga la scoala si „sa se faca doctorita. Nici nu stie cum de ii ajunge timpul pentru toate astea. Numai ca, de multa vreme incoace, n-a mai avut timp de copilarie…

Scoala este primul loc unde observi schimbari
Unii se inchid in ei ca niste mici autisti, altii rabufnesc in stridente si gesturi de neinteles. Dar toti se transforma. Devin, fara sa-si dea seama, niste adulti inainte de vreme, fiindca asteptarea ii face asa.

In cazul copiilor cu ambii parinti plecati in strainatate, mai mult de jumatate sunt lasati in grija bunicilor sau a altor rude, ori chiar a unuia din fratii mai mari. Dar de cele mai multe ori apar probleme serioase de comunicare, mai ales in cazul bunicilor, cand este vorba de diferente de varsta, mediu si educatie, care sunt foarte greu de depasit.

Si aici cred ca ar trebui sa se faca simtita implicarea scolii, spune profesoara Schiopu. „Noi am gandit un Cabinet de Consiliere pentru aceste situatii, unde elevul are la indemana alte mijloce de exprimare, prin desen, prin scris, fara sa se mai simta constrans de autoritatea pe care o reprezinta profesorul sau invatatorul, apoi am acordat mult mai multa atentie contactului cu cei in a caror ingrijire se afla copiii, telefonam, intrebam, ii chemam la scoala permanent, dirigintele ii consulta si incearca sa gaseasca impreuna un mod de atenuare a senzatiilor de disconfort psihic, a traumelor sufletesti care exista, fie ca cel mic le arata, fie ca le ascunde, completeaza Veronica Cornea, coordonatoarea cabinetului de consiliere.

„Mai exista celalalt «model», cel al «revoltatului», al copilului care vede ca se pot castiga bani buni doar muncind in strainatate si care copiaza modelul parintilor, fara a se mai gandi la scoala. In cazul acestora apare o anumita lipsa de supraveghere, iar copilul pierde ritmul fata de ceilalti. Statistic, am observat ca absenteismul scolar si rezultatele slabe la invatatura afecteaza mai mult de un sfert dintre copiii care au cel putin un parinte plecat in strainatate.

De regula, durata absentei parintilor trece de un an si totusi doar unul – doi copii dintr-o suta sunt incredintati spre ingrijire rudelor in baza unor acte care, de cele mai multe ori, se rezuma doar la niste procuri notariale pentru ridicarea alocatiei. Apoi, e vorba de faptul ca lipsa afectivitatii este o problema mult mai grava decat pare la prima vedere, caci cel mic nu face fata psihic sentimentului de abandon.

Psihologic si chiar medical, tulburarile de comportament incep de la insomnii si labilitate emotionala si ajung adesea pana la ostilitate, frecventarea grupurilor de cartier, abandon scolar sau nevroze, adauga si profesoara Danuta Bardici. Stiuta sau nu, recunoscuta sau nu, problema „abandonatilor temporar exista. Si cifrele, ca si cadrele didactice, primele care se lovesc de ea, o spun cu hotarare.

Copiii acestia exista printre noi. Si cel mai greu de suportat pentru ei nu este lipsa unui confort oarecare, ci asteptarea… Faptul ca au uitat sa viseze si sa rada, ori poate faptul ca viitorul pe care il vad ei poate sa insemne acum patru pereti straini, urati si tristi, patul care nu este cel al copilariei lor, ori cateva haine si o farfurie de mancare venite din mana altcuiva…

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3