Jocuri in primul an

Timp dedicat bebelusului
Copilul trebuie instruit cu bandete, cu dragoste si consecventa. Jocurile trebuie efectuate la momentele potrivite de-a lungul zilei (copilul sa fie odihnit, hranit, schimbat de scutec).

Un orar prestabilit (de exemplu, dimineata la 10 si seara la 18) la aceasta varsta (0-1 an) poate fi un exces de organizare si ar putea genera anxietate si mamei, dar si copilului.

Si mama (sau adultul care initiaza jocul), dar si copilul trebuie sa fie relaxati, calmi, dispusi pentru joaca; mama ii va vorbi micutului foarte calm, inflexiunea vocii este foarte importanta, adresarea va fi blanda, vesela, copilul are nevoie de suport, lauda, rasete, incurajari, sarutari.

Timpul pentru joaca cu cel mic va fi timp doar pentru joaca, nu vom face si altceva in acelasi timp, si nu intrerupem jocul pentru a vorbi la telefon sau pentru a mai amesteca in oala cu ciorba.

Cateva recomadari

• Alegeti numai activitati potrivite pentru varsta copilului, deoarece altfel riscati sa il frustrati.
• Propuneti-va un scop inainte de a alege un joc/activitate cu copilul, si incercati sa nu il pierdeti din vedere.
• Notati-va de fiecare data ce ati observat in timpul jocului, precum si reactiile copilului la jocul respectiv, pentru a putea monitoriza progresul facut de cel mic.
• Incepeti activitatea/jocul numai atunci cand copilul pare a fi pregatit pentru acea activitate, nu oricand si oriunde.
• Opriti activitatea daca cel mic pare dezinteresat, frustrat sau neatent, si o reluati mai tarziu, dar nu abandonati.
• Jocul este pentru copil, prin natura sa, un lucru serios. Jucandu-se, copilul invata sa se stapaneasca, sa se controleze, dar si sa stapaneasca obiectele din jur. Este principala activitate prin care el invata.

„Cucu-bau”, preferat de bebe
Din luna a cincea, copilul este constient de corpul sau, dar inca nu este constient de permanenta obiectelor – pentru el, ceea ce dispare din campul vizual nu mai exista.

Bebe nu cauta jucariile care nu sunt langa el si nu stie inca sa incerce sa recupereze o jucarie ascunsa langa el sub paturica, de aceea, ca sa il stimulam sa invete aceste lucruri, vom incepe jocul plimbarii obiectelor – o jucarie ii va fi aratata copilului mai aproape, mai departe, lateral, cu fata, cu spatele, ca sa invete sa aiba o imagine globala a obiectelor.

Apoi, jocul „cucu-bau” cu obiectele – pe care le vom ascunde partial (doar capul ursuletului il ascundem in spatele lui tati, intrebam unde este ursuletul? Uite ursuletul!); apoi, sub o paturica sau pernuta, trecand astfel usor catre jocul cucu-bau cu adultul – mai intai ne ascundem cu palmele numai fata, apoi capul, iar in final ne ascundem cu totul dupa usa, in timp ce mentinem permanent contactul verbal cu copilul.

Jocurile acestea, desi simple, sunt foarte importante pentru a face copilul sa isi dea seama ca oamenii si obiectele continua sa existe si cand sunt in afara vederii lui. Nu peste mult timp va trage singur patura sau perna sa gaseasca obiectele ascunse.

Dupa 6 luni, bebelusii adora sa prinda cu manutele toate obiectele din jur, sa le rasuceasca pe toate partile si sa le „deguste”, ca o modalitate de cunoastere. Vom avea foarte mare grija ce lasam in preajma copilului. Sa nu fie periculoase si sa ii ofere noi moduri de stimulare. Un cub de gheata – rece, biberonul – cald, un plus – moale, o carte – tare. Astfel, isi va largi experientele senzoriale legate de simtul tactil.

• Vom incerca sa intelegem copilul, observand tipicul comportamentului lui de zi cu zi, ritmul lui propriu de somn si veghe, de joaca si relaxare.
• Vom incerca sa identificam care sunt jucariile sau obiectele care atrag cel mai mult copilul.
• Fiecare succes obtinut de copil va fi rasplatit cu laude, aplauze, pupicuri, nu vom lasa neobservata o reusita.

Se recunoaste in oglinda?
De la 7 luni, copilul poate sa apuce obiectele, dar are dificultati sa le dea drumul, el reuseste sa dea drumul unei jucarii doar ca sa apuce alta, sau ii scapa pur si simplu. Dar nu stie sa dea drumul cand i se cere.

De aceea, jocul „da-mi” este foarte potrivit pentru aceasta varsta – tinem palma sub obiectul din mana copilului, ii cerem jucaria si ii aratam ca poate da drumul jucariei fara ca ea sa cada, si ca o poate prinde din nou cand vrea.

Dupa ce bebe invata acest lucru, trecem la etapa „ia/da-mi” si ii oferim o jucare, dupa ce o ia, o cerem, si ne jucam cu ea astfel incat sa il distram, ca sa vada ca este amuzant atunci cand ofera ce are in manuta. Acum este si stadiul oglinzii – o etapa foarte importanta in dezvoltarea copilului.

Bebe, privindu-se in oglinda, isi recunoaste propria imagine si identifica corect ansamblul corpului sau ca apartinandu-i. Desi de la 4 luni e foarte entuziasmat cand se vede in oglinda, abia la 7-8 luni se recunoaste pe sine.

Ca sa stim daca a atins stadiul oglinzii, vom face urmatorul joc – copilul sta asezat cu fata la oglinda, ne apropiem de el din spate, iar daca se intoarce sa se uite la noi inseamna ca a inteles ca rolul oglinzii este acela de a reflecta imaginea reala.

Text: Cristiana Haica; Foto: HEPTA.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2