Invata-l cum sa nu mai piarda timpul

Amanarea actiunilor pe mai tarziu

Procrastinarea este „boala contagioasa care afecteaza adulti si copii, in egala masura. Copilul nu este afectat inca de la inceput, afectarea devine deranjanta (vizibila) abia dupa 4-5 ani. Dupa 6-7 ani, efectele ei sunt puternice, deoarece abia atunci adultul sesizeaza ca exista; pana atunci considera ca e vorba de rasfat.

Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amanarea actiunilor sau sarcinilor pentru mai tarziu, si este neproductiva, devenind chiar periculoasa pe masura ce copilul creste. Se ajunge la situatii de criza, la conflicte cu ceilalti, sentimente de vinovatie, anxietate si dezapro­ba­rea celor din jur. Deci, nimic bun. Cu cat este mentinuta mai mult, cu atat este mai greu de vindecat. Culmea penibilului, oamenii (mari) gasesc si argumente in favoarea mentinerii ei – „lucrez mai bine cand sunt in criza de timp. Aiurea!

Prioritizarea obiectivelor si luarea deciziilor

Copiii nu stiu sa prio­ritizeze, nu stiu cum sa ia decizii in mod corect si eficient. Prioritizarea obiecti­ve­lor si luarea decizii­lor sunt primele lucruri care se invata pentru a putea invinge procrasti­­narea. Si acestea ar trebui sa fie printre primele lucruri de care un parinte ar trebui sa fie preocupat in a-si invata copilul, cu conditia sa stie el mai intai cum se face. Amanarea devine o problema pe masura ce copilul creste si are mai multe responsa­bilitati.

Este foarte dificil daca a ajuns deja la 6 ani si laitmotivul lui este „nu acum, mai tarziu. Prioritatile copiilor difera clar de cele ale noastre sau de cele care credem noi ca ar trebui sa fie prioritatile lor. Pe lista lor ar fi jocurile, desenele si cam atat. Ne putem folosi de aceste lucruri permitand accesul la ele numai dupa ce face ceea ce trebuie, adica adevaratele prioritati – ordinea, temele etc.

Text: Cristina Haica; Foto: HEPTA, DREAMSTIME.
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2