Cum să îi ajutăm pe copiii noștri să devină femei și bărbați confortabil instalați în pielea lor.
Cum să corijăm excesele unei ideologii feministe puțin extremiste, care spune că fetițele și băieții sunt la fel. Și cum să păstrăm achizițiile bune ale acestui tip de educație egalitaristă?
Este imposibil, spune Catherine Brunschwig, psihanalistă. Oricare ar fi intențiile conștiente ale părintelui și idealurile sale parentale, el nu se va comporta la fel cu un băiat și cu o fată.
De ce? Simplu: pentru că identificările și proiecțiile noastre inconștiente sunt diferite, încă de la nașterea copilului.
O femeie aflată în rivalitate cu un frate prea puternic și prea „macho va încerca inconștient să repare acest prejudiciu sabotând virilitatea prezentă în fiul ei mic.
Al doilea motiv: reprezentările sociale ale rolurilor masculin și feminin, atât de pregnante timp de generații, induc, în ciuda intențiilor noastre, comportamente diferite.
In mod traditional si in toate culturile, barbatii au folosit diferentele de gen in favoarea lor, rezervand femeilor o pozitie supusa si submisiva. Contra acestei submisivitati lupta feministele dintotdeauna.
Aici se mai adauga si experienta subiectiva a fiecarui parinte. De exemplu, o femeie careia familia i-a impus rolul de fetita model, va avea tendinta de a dezvolta la copilul ei partea hipermasculina, care ei i-a fost interzisa.
Fetele si baietii trebuie sa integreze tabuurile fundamentale care stau la baza societatii noastre si sa urmeze valorile si principiile de viata ale tuturor: respect de sine si de ceilalti, interdictia violentei, politete…
Dincolo de aceste principii de baza, parintii nu pot impiedica o egalizare a sexelor si nu pot interzice accesul fetelor la munca si la salariu egal cu al unui barbat. Exigentele scolare, artistice si sportive, deopotriva, trebuie sa fie aceleasi pentru fete si baieti.
Sa stie fiecare sa gateasca, sa-si faca patul si curatenie, sa fie un adult autonom. Iata de ce fetele si baietii trebuie pusi pe acelasi plan cand vine vorba despre sarcinile menajere.
Rolul unui parinte modern este sa-l faca pe fiu sa priceapa ca poate ramane viril si daca spala vasele, daca privilegiaza cuvintele si, mai putin, trecerea la actiune (mai ales violenta), daca isi exprima sentimentele, daca plange atunci cand sufera. Si sa le incurajeze pe fetite sa se implice in competitie.
Mesajul care trebuie predat este ca un barbat se poate reconcilia cu partea sa feminina fara sa puna sub semnul intrebarii virilitatea, si ca o femeie poate fi feminina asumandu-si o anumita masculinitate.
Chestiunea egalitatii sexelor se pune dupa varsta de cinci ani. Intre patru si sase ani, baietii sunt niste caricaturi ale masculinitatii si o fac pe durii.
Ei afirma ca este mult mai bine sa fii baiat, pentru ca sunt pe cale sa-si construiasca identitatea sexuala. Multi parinti sunt tentati sa spuna: „Spui prostii, fetele si baietii sunt la fel. Dar mai bine li se spune: „Esti puternic, si asta te ajuta sa le protejezi pe fetite.
Si o fetita vrea sa auda ca va deveni o femeie frumoasa si ca va putea purta un bebelus in burta. Este ceea ce Françoise Dolto numea „a creste un copil in geniul sexului sau.
Intre patru si sase ani, o fetita va mima feminitatea. Chiar daca nu ne place dulcegaria, este bine sa o lasam sa-si asume insemnele feminitatii sale, sa valorizam femeia care va deveni, sa o lasam sa exploreze diversele fatete ale seductiei sale, rochiile, bijuteriile…
Cat despre fixatia pe papusi, Freud o numea „copilul care este egal cu falusul. Societatea, cultura, media, povestile cu zane toate propun copiilor jucarii „sexuate, toate – repere identitare.
Marginalizarea unui copil prin refuzul acestor repere identitare il poate face nefericit. Chiar daca parintii se opun marketingului intens facut papusilor si masinutelor si resping stereotipurile, invatatoarea, prietenii, media ii vor propune o anumita reprezentare a masculinitatii si feminitatii – pe care o va imbratisa, fie ca vrem sau nu…
Citește mai multe aici