Exista Mos Craciun!

Daca nu ar exista Mosul si bradul si luminitele din tot orasul, iarna ar fi mai plictisitoare, mai trista si parintii mai putin jucausi.

Daca noi vrem sa existe, ele exista. Daca ma intrebi pe mine, personal, eu cred ca Mosul exista. Daca intrebi pe altcineva, poate iti va spune altceva. Fiecare om crede ce vrea despre asta. Tu alegi ce sa crezi, dar sa nu te miri daca vei fi mai trist, mai nemultumit si cu sufletelul putin mai uscat daca alegi sa crezi ca Mosul nu exista.

Ei bine, gata, am inteles! Daca mami crede ca Mosul exista, si eu o sa cred. Ziua urmatoare, la gradi, am spus copiilor ce a zis mama mea si ei au ales ca si mine – sa creada ca exista Mosul – si eram mai fericiti. Dar ne-am intalnit iar cu copiii de la pregatitoare. Am iesit in fata copilului care nu credea in Mos Craciun.

Era incruntat si intunecat la fata, era plictisit ca iar se face repetitie pentru serbare. De ce s-ar face, ca nu exista Mosul?! a spus el tare, sa auda toti. O sa vezi ca exista, raule si uscatule, i-am spus, amintindu-mi ca mama a zis ceva de cat de uscati sunt cei care nu cred ca vine Mosul.

Si cum o sa imi arati tu asta? a intrebat el, parca licarindu-i o luminita in ochi. O sa vezi tu! am spus, dar incepusera sa imi tremure putin picioarele, pentru ca nu stiam cum o sa ii arat asta. Ma gandeam sa ii furam scrisoarea catre Mosul si sa devenim noi Mosul, ca sa creada si el ca e frumos sa nu ai sufletul uscat. Dar nu a mers.

Ce bine ca Mos Craciun este batran – nu tine minte decat prostiile facute de la Mos Nicolae incoace!

Copiii de la mine din clasa credeau toti si, cu toate ca toti credeam ca Mosul ne aduce daruri, tot ne-am propus sa il pandim pe Mos in noaptea de Craciun, sa il vedem cu ochii nostri. Are rost sa va povestesc ce nebunii au facut copiii ca sa il prinda?

Unul a pus scotch pe jos ca sa se lipeasca Mosul, altul a adormit langa brad, o fetita l-a rugat pe fratele ei mai mare sa puna camera de filmat, ca sa filmeze toata noaptea. Dar nimeni nu l-a vazut pe Mosul nici anul acesta. Gandul meu a stat toata vacanta la baiatul de la pregatitoare.

Oare a venit Mosul la el? Eu m-am rugat la Doamne-Doamne sa il trimita si la el pe Mos. Dar, ca sa ma asigur ca si baiatul acela va crede ca exista Mos Craciun, am luat o masinuta noua de-a mea si, cand a inceput gradi in ianuarie, am pus-o la el in dulapiorul din clasa.

Ce credeti?! Cand m-am intalnit cu el, mi-a spus fericit – stii ca acum stiu ca Mos Craciun exista! Da?! Cum asa? am zis. El a spus – eu am scris in scrisoarea pentru Mosul, chiar daca stiam atunci ca nu exista, ca vreau sa vina tata inapoi acasa. Si a venit! Acum suntem iar o familie.
Eram uluit. Deci Mosul exista…

Text: Cristiana Haica, Foto: Hepta.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2