Cum ii spui vestile rele

Pana la patru ani, copiii nu au nevoie sa stie despre astfel de lucruri, cu atat mai mult cu cat ei traiesc propriile frici destul de puternic. Daca micutul prinde ceva la tv, spune-i ca sunt lu­cruri grave, care ii ingrijoreaza pe pa­rinti, nu da detalii si fereste copilul de televizor (in general).

Peste patru ani – nu da decat in­for­matiile strict cerute de copii, nu intra in detalii infricosatoare des­pre acesti oameni care fac rau altor oameni, chiar daca nu este vorba de atacuri teroriste, raz­boaie, ci doar despre talhari sau batausi. Caci altfel, o noua frica se va sadi in sufletul copilului.

Si totusi, daca…
In cazul in care o asemenea situa­tie ne afecteaza direct, trebuie sa ne pastram calmului. Apoi, e importanta impartasirea temeri­lor copiilor si admiterea in discutie si a celor mai sumbre variante; dar intrucat nu stim daca acel lucru groaznic se va intampla, nu are rost sa traim frica si teroarea ca si cum el s-a intamplat deja.

Cel mai bine este sa asiguram securitatea familiei. Chiar daca in lume se prabusesc avioane, se intampla accidente de circulatie, oamenii patesc lucruri oribile, asta nu in­seamna ca si noua trebuie sa ni se intample la fel.

Iar faptul ca exista o cat de mica posibilitate de a ni se intampla, asta nu inseamna ca trebuie sa traim si noi, si copiii nostri cu aceasta frica de acum inainte. Protectia de frica iratio­nala include si restrictia televizorului pentru copii.

La ce sa te astepti cand ii spui
In principiu, la totul sau dimpotriva, la nimic. Uneori este mai bine sa nu ne facem noi scenarii referitoare la cum vor reactiona cei mici, pentru a fi pregatiti sa raspundem nevoilor lor reale si nu sa venim cu ras­punsuri prefa­bricate, nesa­tis­facatoare.

Cateva sfaturi

• Cauta sa iti controlezi emotiile in fata copilului, oricat de mare ti-ar fi durerea.
• Cand nu stii ce sa ii spui copilului, spune-i sincer nu stiu'; e mai bine decat sa minti.
• Evenimentele grave prezentate incorect copiilor pot provoca traume mai grave acestora.
• Vestile rele referitoare la starea lor de sanatate nu trebuie ascunse; copiii au capacitatea de a lupta cu bolile lor.
• Disparitia cuiva drag este dureroasa, dar copilul trebuie sa stie ca il poate tine viu' gandindu-se la el .
• Lasati copiii sa isi exprime sentimentele cand sunt indurerati, ascultati-i, aveti multe de invatat…

Moartea cuiva drag
Ce le spunem si cum depinde in primul rand de convingerile noastre religioase. Aici nu intra insa povestile ciudate despre cel care a plecat si nu se va mai intoarce sau e bolnav grav la spital si tot acolo ramane pana nu mai este adus in discutie…

Copilul este oricum preocupat de murire' de pe la trei ani, dar nu la modul grav, serios. Nu se teme de moarte, daca vede de la adulti ca nu par a fi infricosati de ea.

Mami, si tu o sa mori? Nu vreau sa mori!', intreaba copilul decretand vesnicia pentru el si cei dragi lui. Cel mai frumos raspuns este – cum spunea cineva – o sa mor cand o sa termin de trait; nu am terminat inca, asa ca nu o sa mor'.

Momentul adevarului
Mai dureros decat sa afli ca ai cancer este sa ii spui si copilului tau despre asta. Multi adulti confruntati cu boli grave aleg sa nu le spuna copiilor despre ele, ca sa nu ii faca sa sufere. Dar copilul va suferi de doua ori mai mult: ca l-ai mintit si ca ai plecat…

Faptul ca stie de ce te simti asa, de ce arati asa, ca faci un tratament pentru asta ii va diminua anxietatea. Nu-i promite ca te vindeci, ci ca faci tot ce iti sta in putere pentru asta. Ce ii spui depinde de varsta copilului.

Pana la trei ani – nu vor intele­ge ce este cu boala asta, de aceea este destul sa stie ca faci un tratament si ca de ei se vor ocupa mai mult ceilalti membri ai familiei.

Trei-sapte ani – ii poti explica situatia in cuvinte simple, vorbind despre celulele bune si cele rele, despre faptul ca nu este contagios si ca in niciun caz nu au ei (copiii) vreo vina.

Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2