Ce se ascunde in spatele timiditatii?

Timiditatea este o „boala” care, odata descoperita, trebuie tratata, nu inainte de a afla ce se ascunde, de fapt, in spatele ei.

Nu are probleme, este doar diferit

Un copil prudent este un copil care relationeaza normal, dar care nu se avanta in a-si face cunostinte noi, preferand sa evalueze mai intai interlocutorul, si apoi sa ii acorde increderea sa.

De foarte multe ori am intalnit familii, mai ales tinere, cu copii de doi-trei ani, care se plang ca au un copil timid. Parintii erau de cele mai multe ori activi, expansivi, vorbareti, extrem de joviali, sociabili.

Copilul lor, prin comparatie cu ei, putea parea un timid, insa bietul de el era doar… normal. Asaltat de expansivitatea parintilor sai, nu mai avea prea mult loc de manifestare (ma intreb cum e la oamenii astia in casa?!) si le lasa lor mereu randul la vorbit, la ras, la miscare, iar el statea in expectativa.

Ba mai mult, unii dintre cei mici chiar aveau un temperament introvertit – ca urmare, prin felul lor de a fi, erau mai rezervati, contemplativi, prudenti si, obositi de vijelia parintilor lor extrovertiti, nu mai simteau nevoia sa interactioneze prea mult cu lumea din jur.

Probleme de relationare?

Un copil cu probleme de relationare autentice nu reuseste sa stabileasca contacte sociale eficiente cu nimeni in afara adultului care se ocupa cel mai mult de el, si chiar si cu acest adult relationarea este defectuoasa – copilul este retras, descurajat, plange din orice, vorbeste extrem de putin, nu priveste
direct persoana cu care vorbeste.

Acest copil are manifestari de panica atunci cand anticipeaza ca va trebui sa relationeze cu copii sau adulti, chiar si cunoscuti. Cand observam astfel de manifestari la copilul nostru, si chiar daca nu exista istoric de abuz (fizic, emotional sau sexual), ar fi bine sa ne prezentam la psiholog sau psihiatru, pentru evaluare si psihoterapie.

Terapia va fi una sistemica, de familie, nu individuala, caci un copil la varsta aceasta are nevoie de rearmonizarea tuturor relatiilor de familie (chiar daca acestea nu sunt dizarmonice), astfel incat abordarea celui mic din noua perspectiva sa se faca unitar. Cu atat mai mult, daca exista istoric de abuz, interventia trebuie sa se faca timpuriu.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2