Ce ii permiti copilului?

Niciunul dintre comportamentele copilului nu a aparut din senin, ci ca urmare a adaptarii la mediul social si prin imitarea adultilor din jur.

Ce are copilul?
Copilul are tulburari de comportament. Copilul are si va avea probleme de relationare cu cei de varsta lui si cu adultii. Inteligenta lui, aspectul fizic placut nu ii mai sunt de foarte mare ajutor, oricat de mult ar sti el sa ii manipuleze pe cei din jur.

Faptul ca a fost tratat ca un adult – nu s-au stabilit de la inceput limite, nu s-au transmis corect normele de comportament, nu i s-a spus ce este acceptabil si ce nu in relatiile cu ceilalti, nu i s-a transmis un sistem de valori coerent, nu a fost invatat ce este aceea responsabilitate – toate acestea au dus la situatia actuala.

Toleranta parintilor au transformat un copil cu foarte mare potential intelectual intr-un copil cu probleme. Credinta parintilor – ca un copil poate sti ce este cel mai bine pentru el si ca are capacitatea de a intelege ce e bine si ce este rau – a condus la probleme comportamentale: agresivitate crescuta, comportament opozant, dificultati de comunicare, dificultati de invatare.

Este usor de imaginat ce fel de adolescent si adult va deveni acest copil. Probabil ca foarte multi dintre noi nu l-am dori in clasa copilului nostru, in anturajul lui, si nici noi nu ne-am dori un astfel de personaj in preajma.

Ce mai este de facut? Daca realizam din timp (inainte de intrarea la scoala) ca se intampla ceva in neregula cu copilul, ar fi bine sa ne adresam rapid psihologului si psihiatrului, pentru interventie de specialitate, care, trebuie sa stiti, este de lunga durata.

Desi este putin probabil ca parintii care au tolerat aceste comportamente la copilul lor, care i-au deviat dezvoltarea normala, sa fie perseverenti in corectarea acestor comportamente ale copilului. De ce? Pentru ca, asa cum se intampla intotdeauna, problema este la parinti.

Stabileste limitele!
Limita dintre asertivitate si tupeu, obraznicie este foarte usor de trecut la adult, cu atat mai mult la copil. Pana in ce punct copilul meu da dovada de inteligenta si maturitate, si cand trece in comportament intolerabil, de domn Goe, de „Ionel, vrei sa moara mama?”, sau chiar mai mult, in sfera patologicului – agresivitate, opozitionism provocator?

Tratam copilul ca pe un adult, uitand ca el nu are capacitatea de a-si stabili singur limitele. Pentru asta s-au inventat parintii.

Cum a aparut noul Goe?
Cum s-a ajuns in aceasta situatie? Cu ajutorul parintilor sau adultilor care il cresc. Radacinile comportamentului inadecvat al copilului sunt in comportamentul adultilor din familie. Lucrul cel mai trist in cazul familiilor cu astfel de copii este ca parintii nici nu constientizeaza problemele pe care le au cu copilul.

Abia dupa ce acesta este sanctionat social, se gandesc ca ar putea fi ceva in neregula, si de obicei dau vina pe ceilalti (copii, vecini, bunici, educatoare, invatatoare etc.). De ce? Pentru ca neasumarea responsabilitatii este contagioasa.

Cum e familia lui Goe?
Adultii sunt centrati pe ei insisi, se cearta deseori, in special in fata copilului, sunt instabili emotional, agresivi verbal (uneori si fizic), excesiv de toleranti, sau alterneaza toleranta cu intoleranta, inconsecventi (azi penalizeaza un comportament, maine il ignora).

Se afla in lupta pentru putere si pentru afectiunea copilului (daca un parinte il cearta pe copil, celalalt il mangaie, sfidand autoritatea celuilalt parinte), sunt critici unul cu altul si cu ceilalti adulti din familie (evidentiaza defectele, „barfindu-le” in fata copilului).

Parintii trebuie sa invete la timp care este diferenta intre nevoile si dorintele copiilor. Copiii nu pot face diferenta aceasta. A lasa lucrurile in voia lor duce la esec educational.

Invata sa spui nui „Vreau jucaria asta, dintre toti copiii numai eu nu o am! O sa ma omor daca nu ma lasi sa fac asta!” – iata cateva semne tipice ca am lasat copilul sa se transforme in acest monstruletdescris si de Caragiale in schitele lui. Ca parinti, am cazut in capcana – sa fie copilul fericit.

Am evitat sa devenim nesuferiti spunand „nu”. Sau am spus un „nu” anemic, usor de transformat intr-un „da” de un copil abil, care stie sa manipuleze. Eventual, ne-am si bucurat ca are abilitati de negociator.

Niciun copil nu se naste prost crescut. El devine astfel cu ajutorul „competent” al familiei sale, care ii gaseste mereu scuze.

Rspectati regulile!
Goe se arunca pe podea in crize de tantrum si dupa varsta de 2 ani, te loveste, iti vorbeste urat, te ignora cand ii atragi atentia, este nepoliticos cu adultii si alti copii, refuza sa imparta cu ceilalti jucariile, incearca sa fie centrul atentiei, vrea mereu ce au ceilalti si, dupa ce capata obiectul respectiv, nu ii mai trebuie, este dezordonat, refuza sa ii ajute pe ceilalti daca nu e recompensat, refuza sa mearga la culcare – in mod constant face nazuri cand vine ora de nani. Are mai multe jucarii decat ii trebuie.

Pentru a schimba asta, avem nevoie de rabdare, calm, fermitate, consecventa, reguli si limite stricte in a-i darui bunuri materiale. Aveti curajul sa incepeti de azi schimbarea?

Text: Cristiana Haica; Foto: HEPTA.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2