Ce facem daca, desi am negociat, am anuntat din timp incheierea distractiei, copilul insista, totusi? In primul rand, ne mentinem fermi pe pozitie (nu vom ceda de la ceea ce am stabilit inainte de comun acord), iar in al doilea rand manifestam empatie (verbal) fata de copil. In sensul ca, inainte de binecunoscutul „NU, ii spunem ca ii intelegem frustrarea, ca e normal ca el sa isi doreasca mai mult, ca si noi, oamenii mari, simtim la fel, ca stim ca isi doreste lucrul respectiv (in loc de o masinuta vrea si masinuta, si jocul lego), dar ca am stabilit un lucru, si pentru ca il iubim, dar vrem si sa respectam ceea ce am vorbit anterior, vom ramane la aceeasi decizie.
Vom obtine o atitudine cooperanta si nu una de razboi, si din stadiul de emotie negativa intensa il vom readuce la un stadiu rational. Mentinerea calmului (adultului) e foarte importanta. Enervarea noastra face copilul sa insiste. Copilul va intelege, chiar daca nu pe moment, ca si el trebuie sa respecte regulile. Lucru ce ii va fi de mare ajutor in viata.
Test de rezistenta a nervilor parintilor
Copiii sunt maestri in a testa rezistenta nervilor parintilor, de aceea sa nu va mirati daca vor apela la orice fel de mijloace pentru a va convinge (explicatii, amenintari, violenta verbala sau fizica, vorbe mari).
Pastrati-va calmul si spuneti copilului ca nu va schimbati decizia, pentru ca aceasta decizie a fost luata de comun acord inainte. „Dar m-am razgandit, poate spune copilul. „Imi pare rau, dar data viitoare ai sansa sa te gandesti mai bine cand negociem, ca sa nu fie cazul sa te razgandesti. Si, poate, strecurat printre refuzurile ferme, ii spuneti si ca sunteti mandri de el, ca, desi nu ii face placere, va accepta sa respecte decizia si sa faca ce trebuie. Pentru ca asta va face pana la urma, daca nu cumva ati decis sa cedati si sa pierdeti batalia.
Text: Cristiana Haica; Foto: DREAMSTIME, SHUTTERSTOCK.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2