Invata-ti copilul sa se respecte

Stima de sine are un limbaj al ei – pe care si copiii trebuie sa il invete. Acest limbaj cuprinde, printre altele, cuvinte esentiale: a decide, decizie si a opta, optiune.

Stima de sine sanatoasa este acea „armura care ajuta copilul sa razbata in viata, sa infrunte realitatea. Copiii care se simt bine cu ei insisi pot sa faca fata mult mai bine conflictelor, situatiilor negative si pot rezista mult mai eficient in fata presiunilor negative din mediul social.

In schimb, pentru copiii care au o stima de sine scazuta, provocarile de orice fel devin surse majore de anxietate si frustrare. Au ganduri de genul „nu sunt bun de nimic, sunt rau, nu pot face nimic bine, sunt pasivi, retrasi, descurajati, ba chiar deprimati. In fata provocarilor, ei raspund imediat cu „nu pot.

Stima de sine este acel amestec de credinte-sentimente pe care le avem despre noi insine in cadrul a ceea ce numim „perceptie de sine. Felul in care ne definim pe noi insine ne influenteaza motivatiile, atitudinile, comportamentele si felul in care ne ajustam emotional la evenimentele prin care trecem.

Samburele stimei de sine se afla in fiecare dintre noi, de foarte mici. De exemplu, cand un bebelus sau un copil mic parcurge o etapa de dezvoltare (a invatat sa mearga dupa o serie de nereusite si cazaturi, a invatat sa manance singur dupa o serie de nereusite in a duce lingurita la gura etc.), reuseste sa faca ceva, capata un sentiment de implinire care creste stima de sine.

Conceptul de „voi reusi, daca voi persista in a incerca, acela de „pot sa o fac incep sa se concretizeze foarte devreme in viata.
Mamele anxioase, care su­pra­protejeaza copilul „sa nu cada, sa nu se raneasca, sa nu pateasca ceva transmit copilului mesajul – tu nu poti… Stima de sine se mai formeaza si consoli­deaza prin interactiunea cu ceilalti – cei mai importanti dintre acestia fiind parintii.

Pana la varsta de patru ani, copilul cam stie sa se descurce cu sine, are deja consolidate deprinde­rile de igiena personala, are deja cativa prieteni. Ce se intampla si cum se va dezvolta depinde de acum, in mare masura, de parinti si de alti adulti semnificativi din viata copilului.

Stima de sine este o combinatie intre sentimentul de a putea face si sentimentul de a fi iubit. Un copil de patru-cinci ani care este constient de ceea ce stie si poate, dar nu se simte iubit si acceptat asa cum este el, poate sa aiba o stima de sine scazuta. In acelasi mod, un copil care se simte iubit, dar ezita in autoaprecierea competen­telor sale, are o stima de sine scazuta. Stima de sine fluc­tueaza pe masura ce copilul creste, in functie de experientele lui.

Cand stima de sine este sca­zuta copilul nu vrea sa incerce lucruri noi, vorbeste negativ despre el („sunt prost, nu o sa stiu niciodata sa fac asta, nu are rost, nimanui nu ii pasa de mine), are toleranta scazuta la frustrare, renunta usor la a face lucruri sau asteapta ca altii sa faca lucrurile in locul lui. Considera ca esecurile sunt ceva permanent, este pesimist.

Un copil cu stima de sine sanatoasa interactioneaza bucuros cu ceilalti, nu se teme, participa cu placere la activitati de grup, precum si la cele individuale, fara a avea ideea preconceputa ca nu va reusi, ii place sa incerce lucruri noi, cauta solutii. Cand apar dificultati, cere lamuriri, isi cunoaste punctele tari si punctele slabe si le accepta.

A dezvolta stima de sine unui copil nu inseamna a-l lasa sa conduca familia sau sa aprobi tot ce face…

La aceasta varsta, si nu numai, copiii sunt extrem de sensibili la evaluarea celor de varsta lor – trebuie sa invatam copilul sa construiasca relatii sanatoase cu copiii de aceeasi varsta cu el.

Pe masura ce cresc, copiii incep sa observe, comparandu-se cu copii de varsta lor, ca fiecare familie are propriile valori si sa se simta deasupra sau sub nivelul celorlalti; de aceea, trebuie sa explicam copilului valorile noastre familiale (pentru unii, numarul jucariilor, valoarea hainelor, ceea ce pun pe masa poate fi important, copilul simtindu-se, in mod artificial, inferior altora).

Copiii nu interiorizeaza stima de sine imediat si nu se simt bine cu ei insisi in orice situatie: un copil increzator acasa nu este neaparat la fel si la gradinita sau la joaca; de aceea, este foarte important sa se simta acceptat si iubit de familia sa, chiar daca ceilalti nu o fac.

Copiii beneficiaza mai mult de pe urma implicarii in activitati „serioase decat de pe urma celor „frivole – implicarea copilului in acti­vitati „de oameni mari este mai de folos decat increderea castigata din jocuri pe calculator sau vastitatea cunostintelor in domeniul personajelor de desene animate.

Sa invatam copilul cum sa faca fata defectelor lui nu numai prin evidentierea calitatilor si succeselor copilului, ci si reflectand impreuna cu cel mic asupra a ceea ce a mers prost, a ceea ce a fost esec la un moment dat si gasirea de cai alternative de comportament, pentru a nu repeta greseala.

Text: Cristiana Haica; Foto: Shutterstock.