Copii dotati, supradotati, hiperdotati

Geniul sportiv
O categorie mai redusa de parinti, probabil, fantasmeaza la un alt tip de copil – la geniul sportiv. Exista, cu siguranta familii care isi doresc sa creasca un al doilea Hagi sau o a doua Nadia Comaneci. Exista parinti care isi viseaza copiii campioni in domeniul artei – genii artistice – investind in educarea si culturalizarea acestora.

Geniul social
N-am cunoscut familii, insa, care sa-si viseze altfel de copii, un membru al familiei care sa dispuna de abilitati sociale de exceptie, care sa reuseasca sa se faca placut, care sa fie empatic, sa gestioneze optim emotiile si sa fie in permanenta intr-o atitudine ne-mistificatoare fata de sine.

Consider ca preferinta pentru un anumit tip de geniu corespunde putin si valorilor vehiculate in societate – pentru majoritatea, modelele sunt mai degraba in domeniul performantei academice sau sportive si nu in cel de crestere a competentelor emotionale si interpersonale.

Sfaturi pentru parintii cu copii supradotati:
1. Rezultatele scolare exceptionale sau un rezultat foarte bun la o examinare psihologica nu sunt garantul geniului. Exista copii care pur si simplu sunt buni la invatatura sau care au rezultate bune la un anumit moment la o testare psihologica, dar care nu au in mod neaparat vocatie de geniu.

S-ar putea sa descoperiti, ca parinti, ca, la un moment dat, performanta incepe sa se diminueze de la cotele exceptionale, devenind una buna (sau chiar mediocra). Aceasta nu inseamna neaparat o tendinta spre „prostire, ci pur si simplu ca fiul/fiica dumneavoastra s-a hotarat sa va anunte ca nu se simte bine in pielea unui superdotat si ca prefera haina normalitatii.

2. Geniile ar trebui sa gaseasca motive suficiente pentru a se respecta. Un geniu in familie este obiect de admiratie, mandrie, veneratie si implinire in special pentru adultii care il inconjoara. Talentele deosebite ale odorului reprezinta un bun prilej de a fi mentionate in discutia cu vecina sau cu prietena, la cafea, de citare pe ordinea de zi a unei intalniri la bere cu baietii si asa mai departe.

Exista situatii in care adultii sunt atat de ocupati cu aceasta activitate de marketing a geniului, incat toata lumea uita sa-l intrebe pe acesta daca este mandru de ce a infaptuit, daca rezultatele obtinute la olimpiade, teze, lucrari de control, concursuri de eseuri, intreceri tematice sunt, intr-adevar, ce isi doreste el sau parintii.

Un raspuns onest la intrebare poate releva ca mai degraba familia face parada de realizari, iar ca bietul „geniu pustiu nutreste pe ascuns cu totul alte dorinte si planuri.

3. Un geniu in familie nu ar trebui sa complice relatiile cu fratii. In momentul aparitiei copilului dotat, existenta celorlalti frati ai acestuia risca sa treaca intr-un con de umbra. Familiile nu reusesc sa imparta democratic afectiunea si resursele.

Geniul poate genera rivalitati printre frati, riscand sa devina victima unui sabotaj. In cazul existentei mai multor frati, o buna solutie este aceea de negociere si clarificare clara a rolului copiilor in cadrul familiei – cu siguranta ca explicitarea statutului diferit si abilitarea copiilor de a-si atentiona parintii atunci cand acestia ii trateaza diferit, pot induce anumite schimbari ale dinamicii familiei.

4. Geniilor ar trebui sa li se aminteasca sa traiasca. Daca exista un copil supradotat in familie, este foarte posibil ca el sa se transforme intr-un geniu. Daca e bun la matematica, el va rezolva probleme „pana la loc comanda, daca e talentat la scris, toata lumea il va incuraja spre latura umanista.

Ca si cum parintii, profesorii, cunoscutii, chiar colegii ar insista sa stoarca tot ce este mai bun in el pe o anumita filiera, lasand de multe ori neexploatate atatea alte filoane.

Aceasta abordare are, bineinteles, avantajele ei, dar are si anumite dezavantaje – in primul rand ca aceasta supraspecializare la varste fragede poate sa fie in detrimentul unei dezvoltari plenare a personalitatii.

In acest caz, nu trebuie sa reamintim decat stereotipurile vehiculate asupra geniilor (care, in mare parte, sunt adevarate), conform carora acestia sunt de multe ori extrem de inabili social si extrem de timizi, tocmai datorita faptului ca nu au avut suficient de mult timp sa experimenteze un anumit tip de relatii.

5. Statutul de geniu duce la cresterea vulnerabilitatii sociale. Daca statutul de geniu este confirmat din mai multe surse (ca si in cazul stirilor de presa), pozitia copilului in comunitate devine subreda, de multe ori. Copiii dotati (mai ales ca centrarea pe anumite performante academice ii priveaza de multe ori de oportunitatea de a-si dezvolta abilitati sociale) pot sa devina victimele colegilor lor sau prietenilor de aceeasi varsta din vecinatate.

Astfel, tinerele noastre genii ajung de multe ori sa fie luate in deradere, sa fie sicanate sau chiar agresate de colegi, de multe ori agresorii fiind manati pur si simplu de o tendinta de a pedepsi diferenta, de a sanctiona ceea ce este altfel. Pentru a preveni aceste episoade, rolul scolii este foarte important.

Text: consultant Mugur Ciumageanu, psiholog clinician, Foto: Dmitriy-Melnikov/Dreamstime.

.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2