Bruma este unul dintre fenomele naturii ce poate fi destul de dăunător pentru culturi și pomi fructiferi. Deși este considerată sora înghețată a picăturilor de rouă, bruma nu este nici pe departe la fel de prietenoasă cu plantele.
Cuprins
Cel mai frecvent, bruma apare apare în timpul iernii, dar și primăvara sau toamna târziu, când temperaturile sunt mai scăzute.
Bruma este fenomenul meteorologic care se caracterizează prin formarea unui strat subţire de gheaţă lucioasă, cu aspect de mici cristale, deseori sub formă de solzi, ace de gheaţă, pene, evantai, pe suprafaţa solului şi pe obiectele aflate în apropierea acestuia.
Pentru producerea brumei sunt necesare mai multe condiţii şi anume:
Pe teritoriul României, bruma este generată de numeroase situații în care apar invazii de aer rece polar, subpolar sau arctic, care se produce atât iarna, cât și toamna târzie sau primăvara. Timpul senin influențează foarte mult apariția brumei, deoarece intensifică procesul de radiație nocturnă, determinând astfel scăderea temperaturii aerului și solului sub 0°C.
Producerea brumei presupune întotdeauna prezenţa îngheţului, în timp ce producerea îngheţului nu presupune întotdeauna apari’ia de brumă.
Cele mai frecvente cazuri de brumă se semnalează în condițiile în care temperatura aerului la înălțimea de 2 metri este de -2 sau -3 °C, deși pot exista și cazuri în care bruma apare la o temperatură ceva mai mare, de aproximativ 2-3 °C.
Îngheţurile şi bruma determină încetinirea dezvoltării plantelor și chiar uscarea acestora în anumite cazuri. În pomicultură de exemplu, sunt deosebit de mari daunele îngheţurilor de primăvară care surprind pomii în plină floare, distrugând uneori aproape întreaga recoltă. Au de suferit îndeosebi caişii, piersicii, vişinii, cireşii, mărul şi nucul. De asemenea sunt afectate şi plantaţiile viticole, îndeosebi soiurile timpurii.
Fenomenele meteorologice au fost adesea subiect de povestiri și poezii. Iată unele dintre cele mai populare poezii despre brumă:
A căzut întâia brumă
Și-au rămas copacii goi.
Toamna trena și-o adună-
Vrea să plece de la noi.
Pleacă toamna, iarna vine!
Nu-i nimic, ne pare bine.
Peste frunze vor cădea
Fulgii albi, fulgii de nea.
Crizantemele-s brumate,
Toate florile-nghetate,
Dimineață-i ceață, rece,
Vine iarna, toamna trece.
Și pădurea-i supărată-
Și-a pierdut podoabă toată.
Cântăreții îi plecară,
Vor veni la primăvară.
Atât de curând voi uita să vorbesc
Că se botează și secundele
Până atunci
Cu nume-atât de lungi
Că nu pot fi rostite-ntr-o secundă
Brumă pe frunze mari ascultă
Ce liniște va fi-n curând,
Când nu se va mai ghici
Nici cine aude,
Nici cine-ar putea rosti un cuvânt.
Bruma pe frunzele mari.
Văl de brumă argintie
Zmălțuitu-mi-a grădina
Firelor de lămâiță
Li se uscă rădăcina.
Peste creștet de dumbravă
Norii suri își poartă plumbul,
Cu podoaba zdrențuită
Tremură pe câmp porumbul.
Și cum de la Miază-Noapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o șindilă.
De vifornița păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
Îl ascult și simt sub gene
Cum o lacrimă-mi învie;
Nu se-asamănă povestea,
Pui golaș de ciocârlie.
Care este circuitul apei în natură
Te-ar putea interesa și: