Cate televizoare ai acasa? Mai mult de unul? De ce?! Sa nu spui ca in fiecare camera ai cate unul... Stiu, lasa-ma sa ghicesc! Copilul tau sta prea mult la televizor! Ce surpriza!
Pot fi unii copii foarte cuminti si altii foarte nazdravani? De ce nu se poate face o medie a comportamentului copiilor incat sa nu mai fie probleme la gradinita sau la scoala?
Pe la patru-cinci ani (chiar mai devreme), toti copiii isi doresc un animal. Cei mai multi ar vrea, de fapt, un fratior, dar isi reorienteaza optiunea spre ceva mai putin “concurential“.
Vacanta inseamna relaxare, distractie, odihna, dar este si cel mai bun prilej de a invata ceea ce nu am reusit in timpul anului, sau de a crea, de a consolida deprinderi.
Un catel poate fi partenerul ideal de joaca pentru copilul tau, paznicul lui devotat si chiar un exemplu de buna purtare. Merita sa-l aiba prin preajma.
Copiii au un comportament „necorespunzator“ cand nu pot exprima ceea ce simt. In loc sa-i tii predici si sa-l pedepsesti, incearca sa intelegi ce vrea sa-ti spuna.
Ca sa aiba senzatia ca ar avea o forma de control asupra temerii ca va fi abandonat, micutul de patru-cinci ani este „strangator“ - nu renunta deloc la lucrurile care ii apartin.
Violenta mass-media este o realitate incontestabila, care poate fi diminuata doar, nu eliminata in totalitate. De tine depinde insa in ce masura copilul tau va fi influentat de ea.
Daca urmarim copiii cu varste intre unu si doi ani, vom vedea ca stau cu placere langa alti copii, dar se joaca singurei.
Cand Andrei avea aproape trei anisori, stia deja ca se apropia ora de nani (intotdeauna il anuntam cu o jumatate de ora inainte), dar exact cand era pe terminate acea jumatate de ora isi gasea ceva foarte important de facut: joaca cu masinutele, robotii sau orice altceva mai interesant.
Nimeni pe lumea asta nu a saracit daruind. Daca vrei sa ai un copil generos, fii tu primul lui exemplu. Invata-l ce inseamna sa daruiesti, sa fii tolerant, sa te pui in locul celuilalt.
Inainte sa incep a scrie acest articol ma gandeam sa vorbim despre acele aspecte ale comportamentului copiilor care ar putea fi interpretate de ceilalti ca proasta crestere, dar care, de fapt, sunt efecte ale unor mecanisme normale de adaptare a copilului la societatea de astazi.
Oamenii costumati, mascati total sau partial - fie ca sunt personaje de circ, copii cu masti sau Mos Craciun - pot deveni sursa de spaima pentru copilul de doi-trei ani.
Va invit la un „studiu“ asupra copiilor de unu-doi ani. Nu trebuie sa faceti nimic special - doar sa ii observati sau, daca nu va pricepeti sa ghiciti varsta copiilor intalniti pe strada, sa incercati sa ii identificati dupa un anumit criteriu: daca au sau nu ceva in manute.
Patricia are o memorie foarte buna - este in stare sa reproduca cu lux de amanunte un desen animat, sa citeze intocmai o discutie, sa spuna dintr-o suflare personajele de desene animate, cu detalii de infatisare si comportament, sa retina de la prima citire poeziile de la gradi, insa daca o intreb unde si-a lasat sapca sau unde sunt piesele de la jocul de constructie - nu stie!
Copilul a facut mai putine progrese decat ar fi trebuit si esti ingrijorata? Sigur, ar fi trebuit sa mearga, sa vorbeasca ori sa faca singur la olita!
Nu e totul sa citim copilului povesti, trebuie sa intram si noi cu el in poveste, sa observam ce vede, ce alege si cu ce pleaca in viata.
De obicei, amintirile noastre sunt destul de tulburi atunci cand ne referim la perioade indepartate de timp. Mai ales daca ar fi sa punem un „diagnostic“.
Sa-ti spun un secret: parintii exagereaza atunci cand isi lauda copiii. Tabelul alaturat iti da cateva repere despre ce pot face ei in realitate, la anumite varste.
Primul trimestru atunci cand am inceput scoala a fost oarecum dramatic pentru mine. Nu numai noua clasa si colegii ma speriau, ci si faptul ca ma simteam „defecta“.