Of, of, am uitat!

Daca ii spun seara sa nu uite sa isi aranjeze jucariile, sa puna la loc o masinuta lasata prin bucatarie sau sa isi spele sandalele – „Nu mai stiu!, „Am uitat! sunt replicile pe care pana la un moment dat le-am tolerat, insa de un timp am inceput sa ma supar pe ea.

Cum poti sa ai atatea informatii in minte si sa uiti ce ai de facut (mai ales daca sunt lucruri pe care le faci zilnic) daca nu ti se spune? Ma tot intreb daca acest copil nu are vreo problema.

Memoria este ca o strecuratoare. Se stie ca retinem ceea ce ne intereseaza, ceea ce este important pentru noi, ceea ce ne este de folos si ne ajuta, ceea ce are valoare afectiva mare – pozitiva sau negativa.

Memoria selectiva este perfect normala pentru copii la aceasta varsta. Ei au tendinta de a-si aminti ceea ce este important pentru ei, si nu lucruri pe care adultii le considera vitale.

Memoria lor trebuie antrenata, insa, pentru ca odata ce vor incepe scoala va fi nevoie sa tina minte din ce in ce mai multe lucruri si atunci chiar ca vor omite din bagajul lor orice li se pare neinteresant.

Memoria copilului la aceasta varsta este mai activa in joc, de aceea daca vreti sa tina minte lucruri care pentru el par neimportante creati diferite joculete despre acele lucruri, sau chiar mici povestioare (de exemplu despre lucrusoarele pe care le are cu el: dati-le o valoare „magica – apa vie, sapca fermecata, fularul sarpe etc.

Este extrem de important sa fixati ceea ce trebuie sa tina minte impregnand acele lucruri cu elemente afectogene. La aceasa varsta copilul uita repede fiindca la el fixarea informatiilor este fluctuanta si deseori superficiala.

Este normal si util sa uite. Cei mici au foarte multe lucruri de invatat, lucruri din ce in ce mai importante pentru ei, de aceea uitarea are utilitatea ei in eliberarea memoriei de lucruri inutile, de balast.

Ca sa demontam scenariile de neliniste ale parintilor cu copii care uita, le spunem, spre linistirea lor, ca e firesc sa uite, au alte griji. Nu va sfideaza, nu sunt iresponsabili si nici nu sunt bolnavi daca spun „nu mai stiu sau „am uitat.

Pur si simplu este adevarat. Nu era important pentru ei in acel moment acel lucru. Asta nu inseamna ca nu trebuie ajutati sa poata tine minte.

Si nici sa toleram „nu mai stiu trecand peste eveniment cu usurinta, deoarece aceasta expresie poate deveni in timp un paravan, o scuza in spatele careia se pot ascunde ori de cate ori nu au chef sau nu vor sa faca ceva, sau cand stiu ca exista cineva in spatele lor care are grija sa le aminteasca sa faca acele lucruri care pentru ei intra in categoria „nu mai stiu.

Pericolul este ca aceasta expresie sa le vina spontan pe buze si la scoala, cind sunt ascultati la lectii sau in viata de adult sub forma de scuza, care nu mai este atat de lesne acceptabila. Pentru ca atunci ea este un paravan al iresponsabilitatii.

De ce uita copiii ce au de facut?
Pentru ca a uita e omeneste. Deoarece copiii traiesc doar in prezent; ei nu se proiecteaza in viitor pentru a putea anticipa ceea ce se va intampla, de ce lucruri vor avea nevoie, ce haine sau ce actiuni, ce activitati vor avea de facut.

Incetul cu incetul, odata cu trecerea timpului, capacitatea lor de anticipare se dezvolta si vor putea sa isi stabileasca anumite scheme de evocare a unui plan de activitati stabilit de altii sau chiar de ei insisi.

Cea mai sigura modalitate de a-si aminti ceea ce au de facut este sa isi stabileasca planul de actiune. Sa isi organizeze activitatile de facut dimineata, de la trezire pana la plecarea la gradi, apoi la intoarcerea de la gradi si seara, la culcare.

De ajutor poate fi desenarea (chiar de catre copil) a unei liste sau tabel cu actiunile pe care trebuie sa le faca, imaginand un omulet care se spala, se imbraca, mananca etc., pentru a putea verifica el insusi lista.

Cand are mai multe lucrusoare cu el in grija (la gradinita, in excursie sau la joaca), pune-l sa „recapituleze dotarea cu care pleaca si ajuta-l sa isi faca un obicei din a verifica din cand in cand „lista de inventar a obiectelor din dotare.

Ce ar trebui sa faci
Pentru a-ti ajuta copilul sa isi aminteasca detaliile (mai ales lucrurile care sunt importante pentru el – unde ii sunt lucrusoarele etc.), in primul rand nu il cicali repetandu-i de mii de ori sa faca un lucru, deoarece apare surditatea afectiva.

Nu ii incarca mintea cu multe informatii (nu ii da prea multe lucruri de facut: du-te sa te speli, sa pui sosetele in cosul cu rufe, sa speli sandalutele); la aceasta varsta nu pot retine prea multe informatii dintr-o data, cu atat mai mult cu cat au si ei in minte propriile lor preocupari.

Fa-i „ancore de memorie cu o bratarica pe mana sau o bulina, ca sa isi aminteasca un anumit lucru (sa isi ia haina sau sticluta cu apa, sau sa faca ceva anume).

Lasa-l sa sufere consecintele naturale ale „uitarii – daca ceea ce a uitat nu e de natura sa ii pericliteze sanatatea, nu fugi tu sa aduci obiectul respectiv, lasa-l sa suporte consecintele uitarii, sa nu aiba jucaria preferata, sau obiectul a carei importanta a ignorat-o.

Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime.