Cine se ascunde sub masca?

Era o zi splendida de toamna, cu frunze ruginii si soare caldut. Mergeam cu copilul spre gradinita si ii povesteam ce distractie o sa fie azi la ei – intreaga cladire a gradinitei fusese deja gatita de toamna: cu ghirlande de frunze colorate de toamna, cu strugurasi, porumb, dovleci si, desigur, marele dovleac in care educatoarele sculptasera impreuna cu copiii ochi, nas si gura.

Mai pusesera, impreuna cu copiii de la pregatitoare, la usile claselor, panze de paianjeni din matase, pe care fixasera paianjenii de plastic din colectiile lor de insecte jucarie… Se pregateau in ziua aceea sa faca petrecere de Halloween, cum fac toti de ceva timp in Romania chiar daca nu e sarbatoarea noastra…

Copiii urmau sa danseze, sa se costumeze, sa isi coloreze masti de carnaval, sa bata unii la usa altora (cum fac americanii) strigand trick or treat si sa se serveasca unii pe altii cu bomboane. O zi de distractie, de carnaval.

Piticul meu asculta totul cu atentie pana am ajuns la gradi, unde educatoarea ne-a intampinat in costum de zana si i-a intins mana copilului, ca sa mearga in clasa.

Am simtit ca ma strange mai tare de mana si parca nu voia sa ma lase sa plec. Ne-am despartit cu bine, dar cand am venit sa il iau, l-am vazut plans. Fetele mi-au spus ca a plans aproape tot timpul petrecerii, spunand ca ii e frica.

De ce? De clovni. Care clovni? Acum nu sunt clovni aici! Frica de tot ce poarta masca Mi-am adus apoi aminte de petrecerea zilei de nastere a unui nepot, unde au fost invitati clovni de care, intr-adevar, lui i-a fost foarte frica.

Atunci l-am luat in brate, mi-am spus ca e prea mic si de aceea se teme. Dar acum nu erau clovni, ci erau personaje mascate, colegii lui, educatoarele. Oare avem o problema cu personajele mascate?

Am incercat sa evitam contactul cu clovnii si alte masti, ca sa uite, dar la Craciun… A facut atac de panica la aparitia Mosului, crize de plans cand pe strazile din jurul blocului veneau colindatorii cu capra…

Oare avem o problema grava? O sa ne treaca? De ce le e frica? Nu pentru ca are copilul o problema, ci pentru ca orice este mai aparte decat obisnuitul atunci cand copilul abia incepe sa exploreze lumea din jur, sa se acomodeze cu noul, ei bine, orice poate fi infricosator.

Incet-incet, copilul va invata sa recunoasca o deghizare. La aceasta varsta, copilul ia de bun tot ce vede, deci cum sa nu fie infricosat? Tu nu ai fi daca ai vedea umbland libere pe strada asemenea hidosenii?

Ce am putea face?
Inainte de petrecere, pregateste copilul pentru intalnirea cu personajele si spune-i cam cum vor arata ele, cat de mari vor fi, ce ar urma sa faca acele personaje, si cum va trebui sa se comporte el vizavi de ele.

Nu certa copilul daca plange sau refuza sa se apropie de personaje, nu-i spune ca se comporta prosteste, ca uite, ceilalti copii rad, se bucura etc. Eventual, aminteste-i de alte situatii in care si-a invins teama (de apa sau de animalute, gasesti tu ceva).

Ia cu tine la petrecere ceva care lui ii da siguranta – eventual, o jucarie preferata, care sa ii aduca aminte de confortul de acasa si sa ii dea liniste si senzatia de control asupra unui lucru (el simte ca intra pe un teren nesigur, imprevizibil).

Nu forta nota – lasa copilul sa priveasca de pe margine, daca asa vrea; la un moment dat va fi pregatit sa se apropie impreuna cu tine de personaj. Si chiar daca nu o face de data asta, nu e o tragedie, nu trebuie sa iubim cu toti clovnii, nu?!

Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime.