Descifreaza-i comportamentul

Este foarte usor sa calificam un copil ca rau, prost-crescut, rasfatat, violent, rupt de realitate, incapabil, mai ales daca nu avem copii. Si chiar daca avem, copiii despre care gandim astfel nu sunt ai nostri.

Primul gand care ne vine in minte dupa ce am „calificat astfel un copil este legat de parintii lui, a caror competenta educationala o contestam automat.

Este insa mai greu sa ne punem putin mintea la contributie pentru a interpreta cauzele reale ale comportamentului nepotrivit al unui copil.

Sau, mai mult, sa ne intrebam ce urmareste copilul prin acel comportament. Francisc X Walton si Robert L. Powers au descris patru scopuri posibil de urmarit in comportamentul copiilor: atentia, puterea, razbunarea si dorinta de a fi lasat in pace (jocul de-a neputinta).

Scop – Atentia
Nu sunt cel mai bun, dar macar nu trec neobservat daca atrag atentia celorlalti asupra mea (indiferent daca in bine sau in rau), asa ca trebuie sa cer mereu atentie deosebita, sa mi se acorde importanta sau sa cer diverse servicii de la ceilalti.

Cam asta ar spune copilul care are ca scop obtinerea atentiei, daca ar putea exprima ceea ce simte. Acest copil se simte important doar atunci cand este in atentia celorlalti. Bineinteles ca a dori sa fii luat in seama este natural, de aceea e bine ca parintii sa incurajeze aceasta dorinta pe caile corecte.

Strategia consta in a nu accepta incercarea copilului de a capta atentia parintilor sau altor adulti si de a i-o acorda atunci cand se poarta frumos. De obicei, exact cand se poarta bine, copilul nu este luat in seama, nu este rasplatit cu privirea incantata a adultului.

Acest comportament este considerat normal, in schimb, cand nu se poarta bine (este galagios, face pe grozavul, este rautacios), primeste atentia adultilor care se enerveaza si reactioneaza violent, verbal sau fizic. Ce ar fi bine sa faca acestia? Sa ignore comportamentul deviant.

Sau sa minimalizeze atentia acordata comportamentului, si atunci cand copilul este linistit, sa discute cu el despre reactiile lui – stiu ca ai vrea sa ne uitam la tine, sa vorbim cu tine…, dar nu se poate intotdeauna, asa ca hai sa convenim ca atunci cand nu se poate sa iti dam tie foarte multa atentie, insa ai ceva important de spus, sa facem in felul urmator (si va stabiliti un cod de urgenta). Daca, inainte sa se imbunatateasca, comportamentul devine mai rau, vei sti ca strategia functioneaza.

Scop – Puterea
Nu sunt un invingator, dar cel putin le pot arata oamenilor mari ca nu ma pot impiedica si nici opri sa fac exact ce vreau eu, si nici nu ma pot convinge sa fac ce vor ei.

Este obisnuit sa fie oprit prin forta. Copilul care a intrat in lupta pentru putere cu adultul este agresiv, obraznic, refuza sa faca ce i se cere, incearca sa conduca el, minte, plange cand lucrurile nu ies cum vrea. Cand adultul il corecteaza, el nu numai ca nu renunta la acest comportament, ci il accentueaza.

Adultul se simte frustrat, isi simte autoritatea amenintata. Ce ar fi bine sa faca si sa spuna adultul? Sa iasa din lupta pentru putere: Cred ca te comporti astfel pentru ca vrei sa arati celorlalti ca poti face ce vrei si nimeni nu te poate convinge sa faci altceva. Eu nu te pot obliga sa faci ceva, dar am nevoie de ajutorul tau. Arata-i respect si incearca sa cooperezi cu el.

Ce trebuie sa stii
Copiii nu sunt constienti de faptul ca urmaresc un anumit scop prin comportamentul lor nepotrivit. Ei trebuie ajutati sa il inteleaga. Adultul, la randul lui, trebuie sa inteleaga ca e bine sa nu mai faca „rentabil acest comportament pentru copil, sa nu reactioneze – incurajand atitudinea, ba mai mult, in nici un caz sa nu apeleze la violenta fizica sau verbala.

Este extrem de greu sa-ti pastrezi calmul in preajma unui copil care zi de zi are acelasi comportament „necooperant, mai ales daca vii extrem de obosit dupa o lunga zi de munca. Dar este singura solutie pentru a rezolva problema: agresivitatea nu este nici macar pentru moment o alternativa.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2