Medicamentele sunt utilizate cu scopul de a atenua anumite manifestari ce insotesc nucleul tulburarilor comportamentale. Sunt folosite antidepresive, antipsihotice, benzodiazepine, stimulante, dupa caz. Atentie la efectele secundare!
Oportunitatea administrarii si dozele vor fi stabilite de medic. Copiii cu autism pot prezenta o anumita sensibilitate la unele medicamente (ex. neuroleptice), asa incat se poate ajunge ca reactiile adverse sa fie severe si sa depaseasca efectul benefic dorit.
Medicatia serotoninergica (sau antagonisti opioizi – naltrexone, secretin) este utilizata cu un anumit beneficiu, dar studiile au infirmat eficienta general valabila.
Evitarea produselor cu gluten sau a celor cu cazeina (lactate) ar putea aduce beneficii in unele cazuri.
Aceasta dieta restrictiva trebuie avizata de medic pentru ca poate implica deficite nutritionale. Suplimentele cu vitamina B6 si Magneziu ar putea fi, de asemenea, benefice.
Vitaminele A, D si C sunt amintite in unele studii. Terapia comportamentala este esentiala. Terapia prin joc, activitatile fizice, comunicarea prin imagini, terapia ocupationala, educarea senzoriului (a raspunsului la stimulii din mediu), stimularea limbajului sunt numai cateva mijloace utilizate de specialisti in scopul de a castiga pentru copil un anumit grad de independenta si de integrare sociala.
Atentie, parinti! Vom trece in revista cateva repere pe care cei apropiati copilului (parinti, persoane care-l ingrijesc) trebuie sa le aiba in vedere.
Inainte de invatarea limbajului, copiii utilizeaza degetul aratator pentru a semnala celorlalti un punct de interes. Daca acest mod de a-si dovedi preocuparea pentru un anumit lucru lipseste din comportamentul copilului, parintii trebuie sa sesizeze acest lucru medicului care ingrijeste copilul. (Baron-Cohen si echipa, comunicari din 1992, 1996)
Sunt intalnite frecvent miscarile stereotipe, repetitive sau anumite posturi ale corpului pe care le adopta pentru lungi perioade. Sunt executate cu o anumita parte a corpului (limba, fata, mana, degetele, picioarele etc.) sau antreneaza intregul corp.
Poate sa clipeasca, sa scoata limba, sa miroasa, sa-si roteasca sau sa-si balanseze capul dintr-o parte in alta. Parintii trebuie sa observe atent aceste miscari. Ele nu trebuie confundate cu activitatea motorie aparuta in timpul unei crize convulsive care se poate intalni in aceasta afectiune. Medicii vor solicita descrierea lor cat mai exacta pentru a face diagnosticul diferential cu alte afectiuni.
Copilul poate avea reactii inadecvate la stimulii din mediu – fie are un raspuns exagerat, fie o neasteptata lipsa de atitudine.
Anumite zgomote produse de activitatile casnice cum sunt spalatul vaselor, utilizarea aspiratorului sau galagia produsa de robotul de bucatarie pot produce la copilul cu autism un raspuns ce atinge pragul durerii. Uneori ei reactioneaza printr-un tipat continuu, greu de oprit. Acelasi tip de reactii disproportionate le poate avea la oricare din activitatile banale ale zilei, la atingere sau la lumina.
O curiozitate a acestei afectiuni pare sa fie ameliorarea modificarilor de comportament in cursul unui episod febril. Agresivitatea impotriva celorlalti sau impotriva propriei persoane, hiperactivitatea, tendinta de a distruge obiectele par sa se diminueze in cursul bolii febrile. Dupa remiterea febrei, vechile apucaturi' se reinstaleaza.
Putini dintre copiii cu autism demonstreaza auto-agresivitate. Cei care ingrijesc un copil aflat in aceasta situatie trebuie sa-i acorde o atentie sporita, pentru ca leziunile pot fi deosebit de grave: se ciupeste, se loveste cu capul de obiecte, isi loveste sau isi musca diverse parti ale corpului, se loveste peste dinti etc.
Este posibil ca un copil cu autism sa nu stabileasca o relatie vizuala directa (nu se uita in ochii persoanei care incearca sa stabileasca un contact cu el).
De exemplu, este posibil sa nu se citeasca nici o reactie in mimica sa si nu va privi catre unul din parinti chiar daca acesta se intoarce dupa o perioada de absenta. Daca vei solicita unui copil cu autism, strigandu-l pe nume, sa-ti arate unde este o anumita jucarie din camera in care te afli, acesta nu va indica cu aratatorul.
Acesta este de cele mai multe ori normal, spre deosebire de fizionomia altor copii cu suferinte ce implica retardul mental. In putine cazuri, si in special la baieti, se poate constata o crestere a circumferintei capului fata de media varstei, dar de multe ori la varsta adolescentei ajung sa aiba dimensiuni apropiate de normal.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3