Totul despre prietenii imaginari ai copiilor

1. Excesul sau nevoia de fantezie
Neurobiologii americani care au studiat acest fenomen au aratat ca exista copii ale caror creiere implicate in procese de creativitate se dezvolta intr-un ritm foarte alert in anumite perioade ale varstei prescolare.

Aceasta face ca unele circuite ale serotoninei (transmitator nervos al informatiei in creier) sa stimuleze unele regiuni din creierul afectiv, iar serotonina sa invadeze zonele implicate in gandirea creativa.

Ca urmare, copilul va avea un plus de imaginatie pe care-l poate folosi in jocul cu copiii sau pe calculator, la jocuri pentru varsta sa, dar nu si in jocuri complicate, pentru ca ii lipsesc, totusi, ratiunea matura si informatiile.

Ca urmare, el isi va gasi singur modalitatea de a-si manifesta fantezia prin crearea unui univers mental, in care isi fabrica unul sau mai multi prieteni imaginari. In desenul animat „Casa Foster pentru prieteni imaginari (Cartoon Network) este ilustrata caricatural o lume abstracta, bogata in prieteni imaginari abandonati, ce urmeaza a fi dati spre adoptie copiilor care isi doresc sau nu-si pot imagina ei insisi un prieten inchipuit.

2. Inteligenta superioara asociata unui creier permanent activ
Copiii care au un I.Q. ridicat si sunt extrem de activi, avand o energie debordanta, nu-si pot satisface cerintele de stimuli prin jocurile recomandate pentru varsta lor.

Ca in cazul descris anterior, micutul nu se poate juca lucruri prea complicate, atat din lipsa unor informatii, cat si pentru ca majoritatea jocurilor pentru varste mai mari nu-i ofera satisfactie. Din acest motiv, copilul gaseste o fereastra pentru a lucra in voie cu inteligenta sa, creand evenimente si personalitati imaginare.

Aspecte negative:
1. Lipsa comunicarii cu cei din jur
Copilul, chiar daca pare tacut, are nevoie de foarte multa comunicare cu parintii, cu copiii de varsta sa si chiar cu alti adulti straini, necunoscuti. Exista o intreaga „constelatie de gene care-l obliga pe micut sa incerce sa comunice cat mai mult, verbal sau nonverbal, dar mai ales sa asculte cuvinte si sa incerce sa le dea sens.

Lipsa unei comunicari bogate sau existenta unei comunicari reci, distante, aride sau dure il obliga pe micut sa caute comunicarea in universul sau imaginar. Prietenul imaginar creat pentru comunicare are intotdeauna caldura necesara in vorbe si il intelege pe copil orice ar incerca acesta sa spuna.

2. Lipsa stimulilor din mediu
Copiii tinuti prea mult timp in casa, care nu vad decat foarte rar un parculet, poate pentru o ora sau doua pe saptamana, pot avea mai multe probleme psihologice. In lipsa stimulilor, sistemul nervos se incarca nervos, iar aceasta tensiune poate duce fie la nevroze, fie la crearea unui univers imaginar.

Crearea prietenului imaginar este o incercare de a suplini saracia imaginilor vizuale primite, dar nu o inlocuieste nici macar in proportie de 10%. De aceea este foarte important ca micutul sa iasa in cat mai multe locuri diferite si, daca se poate, cat mai des.

3. Lipsa jocurilor, jucariilor si a timpului de joc Jocul este el insusi un univers partial fantastic in care copilul isi poate manifesta creativitatea. In lipsa unei diversitati de posibilitati de a se juca, in cazul unor putine jucarii care-i plac cu adevarat, copilul isi poate crea prieteni imaginari.

4. Lipsa contactului social Copilul nu are nevoie doar de o buna comunicare cu parintii, ci si de un permanent contact cu grupurile de copii, care nu inseamna obligatoriu discutii sau joc. Copilul are nevoie sa incerce stabilirea de contacte cu noi copii de varsta sa.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3