Totul despre ceaiurile de slabit

Lotusul are efect laxativ si detoxifiant.

Macesele au efect diuretic si stimulator al secretiei biliare. Contin vitamina C care este antioxidanta dar, pe de alta parte, sporeste pofta de mancare.

Matasea de porumb este diuretica.

Menta regleaza digestia si stimuleaza secretia biliara. Atentie! Consumata in cantitati prea mari, menta poate sa constipe.

Merele sunt un depurativ sanguin si un antiseptic intestinal, deoarece favorizeaza secretia unei diastaze intestinale bactericide. Stimuleaza activitatea enzimelor si sunt usor laxative.

Mesteacan. Frunzele au efect diuretic si faciliteza eliminarea acidului uric si a colesterolului din corp.

Nalba: emolient, maturativ, balsam pentru caile respiratorii si usor laxativ.

Papadia este diuretica si regleaza secretia biliara, grabind astfel digestia.

Senna reprezinta frunzele si/sau fructele plantelor din specia Cassia angustifolia si Cassia acutifolia, leguminoase originare din Africa. Stimuleaza motilitatea intestinala, in special cea a intestinului gros si diminueaza absorbtia apei si electrolitilor.

Socul. Ceaiul de soc provoaca transpiratia intensa, scaderea in greutate si ajuta la eliminarea toxinelor. Este folosit ca adjuvant in tratarea gripei, a bronsitelor sau a virozelor. In plus, socul inhiba senzatia de foame si te scapa de celulita.

Trei-frati-patati, planta cunoscuta si sub numele de barba-imparatului, este, de fapt, ruda de la tara a panselutei, din familia Violaceae. Are proprietati diuretice si expectorante. Are activitate depurativa, antialergica si usor laxativa.

Urzica: depurativ de baza, diuretic cu eliminare masiva de acid uric, expectorant si antitusiv, antidiabetic, astringent, tonic general, tonic capilar si cicatrizant. Compenseaza lipsa de fier din alimentatie, prevenind anemia feripriva.

Volbura, numita si rochita-randunicii, are proprietati laxative, coleretice si colagoge, marind cantitatea de bila secretata si stimuland contractiile colecistului.

Modurile de preparare a ceaiurilor
1. Infuzia este cel mai utilizat mod de a prepara un ceai. Pentru o cana de ceai, se toarna 250 ml de apa fierbinte, la 100 – 80°C, peste o cantitate de planta uscata, de obicei, o lingurita (daca nu este deja dozata in pliculete).

Vasul se lasa acoperit timp de 15 – 20 de minute, si apoi se strecoara.

Decoctul este ceaiul preparat prin fierbere. Se fierb partile lemnoase ale plantelor: radacinile si tulpinile. In cazul nostru, scoarta de crusin. Acesta trebuie sa fiarba pana la 30 de minute.

Modurile de administrare
Pentru a-si atinge scopurile, ceaiurile se beau in anumite momente ale zilei, in functie de actiunea specifica a fiecaruia.
Ceaiurile depurative se iau pe stomacul gol, deci inaintea meselor.

Ceaiurile cu efect laxativ se beau dupa masa. Preferabil, seara, pentru ca efectul lor nu este instantaneu ci necesita 6-8 ore de procesare. In acest fel, ele actioneaza in timpul noptii iar efectul se va produce dimineata, la trezire, lasand tractul intestinal usor si relaxat.

Ceaiurile diuretice NU se beau seara, pentru ca actioneaza destul de repede si nu ne vor lasa sa dormim linistiti.
Ceaiurile care au in ele un component tonic, revitalizant, energizant – in mod special, ginseng – NU se beau seara, pentru ca ne vor produce agitatie si insomnie.

Ceaiurile cu efect calmant, sedativ, se vor bea seara, pentru ca, baute dimineata, ne vor demobiliza pentru o buna parte a zilei.
Cantitatile recomandate variaza intre una si trei cani pe zi.

Daca ceaiul va fi baut inaintea meselor sau dupa fiecare masa, vor fi trei cani. Daca este vorba despre un ceai calmant care se bea inainte de culcare, va fi doar o cana. Este bine sa incepem orice cura cu o cana, ca sa observam efectul si sa surprindem o eventuala intoleranta.

„;}i:3;a:2:{s:8:”subtitle

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3