Tehnologia in vitro, in ajutorul soartei

Toti medicii embriologi au masti decontaminate la nas si la gura, asa cum vezi prin filmele despre NASA. Acum, pana si o simpla apasare mai puternica a mesei sau curentul de aer produs de deschiderea usii, pot modifica balanta de dozaj.

Impresia de film stiintifico-fantastic este dublata de lumina difuza venita numai de la ferestrele laboratorului, fiindca operatia nu se face decat dimineata, la lumina zilei.

Asta pentru ca embrionii si ovocitele sunt atat de sensibili incat nici nu pot fi expusi la lumina artificiala.
„Ce-am simtit atunci? Nu stiu sa explic prea bine.

Ar trebui ca familiile care pot avea copii, sa fie o vreme in locul meu, sa poata simti ce am simtit eu, ca sa inteleaga tot ce am trait. Prima data teama, o strangere de inima ingrozitoare: daca nu se poate nici acum?…

Dupa aia, curiozitate, incet-incet incredere, apoi speranta, asteptare infrigurata ca a unei sentinte capitale, ori-ori si la urma, fericirea, ca o izbavire fara sfarsit. Si vreau sa-ti spun ceva. In clipa in care s-a nascut Alexa, cand am stiut ca gata, copilul meu e acolo, langa mine, mi-am spus ca voi mai face unul. Un baietel.

Asa mi-am dorit dintotdeauna si uite, acum asa este. Am mai facut o fertilizare si voi avea un baiat. Dupa 48–72 de ore de la fecundatia in incubator, practic se vegheaza sub microscop primele secunde ale unor fiinte pe aceasta lume, apoi micuta celula, puiul de om inchis intr-o lacrima minuscula de gheata, se transfera in uterul mamei unde va fi vegheat vreme de 9 luni.

„Decizia privind numarul embrionilor transferati apartine cuplului. Un numar mare de embrioni creste sansa de implantare, dar pot fi si sarcini multiple, femeia putand deveni mama de gemeni sau de tripleti, spune Laura Dracea, sefa departamentului.

Embrionii ramasi pot fi crioconservati, la cerere, in azot lichid pentru mai multi ani, astfel ca o alta sarcina sa se poata face numai cu o simpla pregatire a uterului. Asa s-a intamplat cu sutele de mamici care au trecut pana acum pe la Clinica „Panait Sarbu. Cu Cristina, cu Mariana, apoi cu Daniela ori cu Ani si cu Mirela, cea care va deveni mama pentru a doua oara.

Ele nu mai credeau decat in minuni inainte de a-si aduna curajul si de a apela la fertilizarea in vitro. Poate ca pretul de platit a fost urias. Ori poate a fost mic, aproape de nebagat in seama. Nu stiu. Si de fapt, nici nu prea mai are importanta.

Pretul durerii, al unei intimitati distruse, al curiozitatii celorlalti, al luptei cu prejudecatile si cu rautatea oamenilor. A fost un pret, cel al lungilor si chinuitoarelor analize, al asteptarilor, al zilelor de speranta si al noptilor de dragoste. Un pret al curajului, al lacrimilor, al umilintei.

Sau pana si pretul jenant al atator si atator controale si examinari pe mesele ginecologice. Dar acum, copiii lor se numesc Alexandra, Iulia, Catalin, Adrian, Anton, Carmen si Cristina, sau Paul si Silvia, unii sunt gemeni, ba chiar tripleti, si toti sunt frumosi si sanatosi. Si asta este tot ce conteaza.

Seara tarziu, la plecare, mai privesc o data incaperile laboratoarelor cu peretii incalziti la temperatura trupului de om, luminile palpaitoare ale aparatelor si fumul alb al azotului inghetat de la „banca de embrioni.

Si usa grea a incubatorului in spatele careia se nasc puii de om. Parca acolo, inchise intre geamurile de termopan, raman vietile ascunse ale unor femei obisnuite.

Vieti care povestesc despre dragoste si putere. Despre drumul lor ca unul al Golgotei, unde binele si raul au acelasi pret si dupa care tot ceea ce conteaza e zambetul. Zambetul cald al unei mame care stie ca iubirea pentru un copil nu poate fi invinsa niciodata.

Text: Adrian Ciltan, Foto: Bogdan Croitoru.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3