Tehnologia in vitro, in ajutorul soartei

Vroiam aproape cu disperare un copil. Si asta nu pentru ca sa fiu si eu in randul lumii, cum se zice, ci fiindca simteam ca a fi mama era o implinire profunda a mea, ca om. I-au zis unii si altii ca-i o prostie, ca e riscant, o chinuiala in plus, ca car, ca mar, insa atunci cand a hotarat ca asta e calea, a hotarat si gata.

La inceput, asa cum au facut toate viitoarele mamici, s-a speriat de aparaturile ciudate pe care le-a vazut acolo, la Clinica „Panait Sarbu, in spatele usilor pe care scria „Departamentul de Reproducere Umana Asistata. Apoi s-a convins ca medicii de aici stiu ce fac si ca in mainile lor se intampla minuni. Ale vietii si ale sperantei de a fi.

Ceea ce se intampla aici la Reproducere Umana Asistata, e un proces simplu in sine, dar de o gingasie extraordinara si uluitor prin rezultate.

Totul incepe cu o serie de ecografii Doppler si analize cu nume complicate, facute ambilor parteneri. Urmeaza testele de stimulare ovariana care sa stabileasca producerea de ovule, iar la sfarsit, ovulatia este declansata exact in ziua stabilita, de o injectie cu gonadotrofina chorionica umana care se face strict la ora 23.00 si este apoi urmarita ecografic. Dupa 35 de ore fix, se recolteaza ovocitele printr-o punctie vaginala ghidata tot pe ecograf.

Un ac subtire pe care de abia-l zaresti, trecut printr-un tub elastic, „inteapa usor ovarele si un aparat special aspira lichidul folicular (care contine ovule) direct in recipiente sterile, preincalzite la temperatura corpului. Tot acum se recolteaza si sperma in niste „casolete speciale, incalzite si ele.

Apoi, sperma este amestecata cu galbenus de ou proaspat, este separata de lichidul seminal intr-o centrifuga de ultraviteza si este colorata intr-un roz pal. Totul, si ovulele si sperma, sunt numarate si cantarite la miime de gram, pe un cantar electronic.

Procedurile sunt efectuate sub hote de aspiratie, cu pipete care au filtre antibacterii si numai in lumina ultravioleta, pentru ca totul sa fie absolut decontaminat.

In aceeasi zi, sub microscopul gigant care mareste de 400 de ori, ovulele sunt „puse in contact cu spermatozoizii, apoi asezate in mici cutiute de cristal optic si puse in incubatorul cu bioxid de carbon exact la aceeasi temperatura ca cea din uterul mamei, la 37°C.

„Intre prima vizita la clinica si decizia de fertilizare au trecut doi ani. Am strans bani, am imprumutat… Bani multi, in valuta, cateva mii de dolari, pentru care eram gata sa garantez cu ce mi s-ar fi cerut.

Chiar si cu casa, fiindca o consideram inutila. M-am programat si am facut tot ce trebuia, fara ezitare. Zilele acelea din spital parca nu mai aveau capat, credeam ca nu se mai termina.

Ca nu mai ajung la soroc. Uimitor a fost ca singurul embrion implantat a prins din prima. Cand mi-a spus doamna doctor ca Alexa mea se va naste, era sa lesin. Intai de grija, apoi de fericire.

Sunt cazuri in care sperma nu este prea buna sau cand, din motive nu intotdeauna cunoscute, fecundatia nu are loc. Nici atunci nu e totul pierdut. Se apeleaza la „ICSI, o alta varianta a fertilizarii in vitro, prin care spermatozoidul este „pilotat cu o camera video, asa ca un avion, si este introdus direct in interiorul ovocitului. Este cea mai delicata parte a intregului proces.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3