Subiecte tabu: sex, violenta, rasism

Sa vorbim despre sex
De ce imi apar cosuri, de ce mi se ingroasa vocea, de ce am par la subrat, mie cand o sa imi vina menstruatia, cand poti sa faci sex, ce inseamna ca cineva violeaza o fata sau un baiat, ce este un prezervativ, pentru ce este etc.?

Toate acestea sunt intrebari care incep sa apara dupa varsta de sapte-opt ani. Sun­teti pregatiti cu raspunsuri? Nu va speriati, nu trebuie sa raspundeti imediat, dar raspunsul amanat sub un pretext oarecare nu trebuie sa intarzie.

La aceasta varsta nu mai tin discutiile despre flori, albinute si pasarele (am putea parea penibili, nu de alta), dar sunt foarte bune cele in care va impartasiti cu sinceritate valorile personale si familiale.

Se pare ca aceasta ar fi cea mai importanta discutie despre sex de pana acum cu copilul tau, pentru ca acum este momentul sa ii dai acele perspective sanatoase, pozitive, pline de respect asupra intimitatii umane, care il vor tine departe de toata mizeria informationala ce le vine de la media si de la ceilalti copii.

Stiu, cu totii avem tendinta de a amana discutia si ne simtim jenati si ezitanti cand vine vorba despre asta. Nu trebuie sa va ganditi ca trebuie sa epuizati subiectul acum, este doar o prima discutie explicativa (poate pentru ca este prima, este si cea mai grea).

De ce nu vorbim despre sex? Suntem inhibati, nu stim ce sa spunem, este o diferenta intre ce credem noi si ceea ce am vrea sa creada copiii nostri…

Ce sa le spunem?
Cuvintele care nu trebuie sa lipseasca din jurul cuvantului sex sunt dra­goste, responsabilitate, loialitate, maturizare. Marea discutie (care ar trebui sa aiba loc in jurul varstei de opt ani, dar depinde si de nivelul de maturitate a copilului) ar fi bine sa inceapa cu schimbarile ce se produc cu fetele si baietii la pubertate, ce inseamna maturizarea, ce reprezinta caracterele sexuale secundare, de ce apar si pentru ce apar.

• Pregatiti discutia din timp, anuntati data cand ea va avea loc si alocati pentru acest moment un timp suficient si un loc placut, intim, linistit.  
• Nu tineti o prelegere, purtati o discutie, ceea ce presupune si interventia lui. Eventual, folositi-va si de carti special concepute in acest scop.  
• Porniti de la modificarile din prepubertate si pubertate si continuati cu alte detalii legate de sex, in masura in care copilul este interesat – pana la urma, su­biectul nu trebuie epuizat intr-o singura discutie.  
• Nu sariti peste aceasta etapa (opt-zece ani) pentru a purta marea discutie despre sex. Alocand timp pentru a le spune acum copiilor ce este de facut, veti economisi timpul de mai tarziu, cand trebuie sa le spuneti ce nu au voie sa faca.

Violenta – nu asa se rezvolva lucrurile
Violenta coboara in comportamentul copiilor la varste din ce in ce mai mici, ca modalitate de rezolvare a problemelor. Cu toate acestea, parintii au abilitatea de a creste copii sanatosi, increzatori, siguri pe ei, capabili de a-si rezolva neviolent conflictele si de a se proteja pe ei insisi luand decizii intelepte.

Daca insa parintele are convingerea ca lucrurile se pot rezolva prin violenta, copilul va fi frustrat de aceasta sansa.

In general, se considera ca media este vinovata de popularizarea violentei ca modalitate de rezolvare a problemelor, si copiii sunt cei mai expusi; ei nu au capacitatea de a discerne ce e bine si ce nu din ceea ce vad si aud.

Copiii trebuie ajutati sa distinga intre realitate si lumea jocurilor sau a filmelor – altfel, mai devreme sau mai tarziu, pot avea loc tragedii.

Studiile arata ca expunerea la violenta creste probabilitatea ca fiii nostri sa perceapa violenta ca pe ceva normal si sa actioneze mult mai agresiv ei insisi. Cel mai bine este sa discutam despre ceea ce vad, sa ii intre­bam daca li se pare un lucru bun sau nu ce au facut per­sona­jele acelea, cum situatia ar fi putut fi rezolvata si altfel.

Explicati de ce violenta nu vi se pare deloc amuzanta, ca in viata reala oamenii care sunt impuscati, loviti au familii, au parinti si au copii care sufera cand li se intampla ceva rau.

Nu evitati nici subictele de stiri' – razboaie, atentate sau alte conflicte – pentru ca acestea sunt tot atatea ocazii pentru a evidentia consecintele violentei.

• Discuta cu copilul despre temerile lui si asigura-l ca va straduiti sa mentineti un climat de siguranta – fie ca a asistat la scene de violenta in viata reala, fie la televizor; copiii pot deveni anxiosi, tematori. Stimuleaza copilul sa vorbeasca despre ingrijorarile si temerile lui, nu le minimaliza sau ironiza: esti ca un bebelus, baietii nu se tem'.  
• Fii ferm cand vine vorba de violenta in filme si jocuri: Stiu ca iti place jocul cu razboi pe care l-ai vazut la prietenul tau, dar nu imi place mesajul pe care acel joc il transmite, asa ca in casa noastra nu putem accepta asa ceva').  
• Ai si tu grija la felul in care abordezi conflictele, ce faci sau cum faci cand te infurii.  
• Stabileste limite in comportamentul copilului fata de ceilalti – de multe ori, ironizarea se poate transforma usor in agresiune verbala sau fizica. Urmareste modul in care copilul relationeaza cu ceilalti si spune-i care sunt consecintele .

Text: Cristiana Haica; Foto:123rf.com

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2