Tatal ramane ca si mama vesnic pe un piedestal pentru fiica lui, cu care nu va intra in competitie. Nu trebuie sa ii dovedeasca mereu ca inca este puternic si capabil, pentru ca ea va crede mereu ca tati e in stare sa mute si muntii pentru ea, dar fata de fiu va trebui sa tot dovedeasca ca este seful casei, barbatul in casa .
Sa vedem ce se intampla cu progeniturile: fetita lui tati si baiatul mamei. Am spus deja ca au incoltit in sufletul lor gelozia, invidia, asteparile inadecvate de la sexul opus – caci o relatie de exclusivitate cu parintele
de sex opus construieste asteptari nerealiste si de la partenerii adulti de sex opus. Ei vor dori mereu sa primeasca ceea ce acesti oameni nu le vor putea darui. Foarte multor cupluri trebuie sa le reamintim
ca sotia nu e mama lui si sotul nu e tatal ei, caci multi traiesc aceasta inconstienta confuzie de roluri.
Baiatul mamei oscileaza, in general, intre a fi dominant (tiranic uneori) si seducator (nu numai cu o singura femeie), este nefericit pentru ca sotia nu ii este dedicata si devotata exclusiv, asa cum a fost mama lui, ca are si ea pretentii sa i se acorde atentie si nu ii acorda lui, intotdeauna, reasigurari ale masculinitatii lui. Este genul care va da mereu vina pe partenera pentru ce nu merge in relatie.
Fetita lui taticu este foarte feminina, se simte implinita atunci cand are grija de barbatul de langa ea, pentru ca acest lucru pare ca ii da un scop, o face sa se simta mai puternica, competenta, capabila, utila (ca o
mama cu fiul ei), este excesiv de grijulie, il inconjoara si il copleseste . Ea este genul care (isi asuma si) face totul in casa si ii scoate ochii sotului ca nu face treaba, ca sta degeaba. Il rasfata, facand totul pentru el, nu ii cere ajutorul, insa ii critica lenea.
A face diferente intre copii nu inseamna ca nu suntem capabili sa ne iubim copiii. Este ceva instinctiv, dar care poate fi controlat, astfel incat sa nu ii facem pe cei mici sa sufere.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2