Relatii – Fata lu’ tata, baiatul lu’ mama

Favoritismele in familie tind (deci nu este obligatoriu) sa creeze personaje de genul –fetita lui tati si baietelul mamei. Ca un fel de favoritism de gen (feminin/masculin) – sursa, evident, de gelozie, negare, furie pentru copii.

Polarizarea aceasta a copiilor de gen diferit (fetita si baiat) catre cei doi parinti este oarecum explicabila in lumea animalelor, prin rivalitatea pe care o va percepe masculul alfa fata de progeniturile de sex masculin, pe care le priveste drept o amenintare la pozitia de lider. In randul oamenilor, rivalitatea poate aparea din pricina unei amenintari indirecte – mama este fascinata de copil, astfel ca ii acorda mai putina atentie sotului, iar daca este vorba de un copil de sex masculin care, instinctiv, isi prefera mama (mai ales cand e foarte mic), tatal se poate simti lasat deoparte.

Pe de alta parte, fetitele sunt foarte zambarete si extrem de atrase de taticii lor, asa ca tati se va simti mai recompensat de afectiunea pe care i-o acorda fiica sa, spre deosebire de fiul sau. Si iata ca e gata polarizarea in familie.

Parca aud ici-colo voci – „la noi nu e deloc asa! Este foarte bine, inseamna ca ati reusit sa va implicati in mod egal, voi, parintii, in cresterea si educarea copiilor vostri (fata si baiat) sau nu recunoasteti ca polarizarea a aparut discret, pentru ca nu o doriti (negare).
Nici nu e obligatoriu sa apara vreodata. Vorbim aici despre o tendinta care poate exista in familiile care au si fiica, si fiu si care traiesc acest fenomen nedorit si chiar periculos al polarizarii copiilor.

Cum ne dam seama ca a aparut?

Tatii, care pana mai de curand se jucau frumos cu fiii lor, dintr-odata incep sa se certe la jocuri, sa se lupte ceva mai serios, dar tot in joaca, sa se cam raneasca usor in timpul acestor asa-zise lupte, ca si cum ar
incepe sa isi masoare fortele.

Gelozia dintre mama si fiica ei isi arata coltii tot treptat: daca pana la un moment dat, mama isi pieptana si imbraca fata ca si cum s-ar fi jucat cu o papusa, brusc incepe sa-si critice copilul pentru felul in care se imbraca, cum isi tine parul.

A i se acorda mai multa atentie si afectiune fiului de catre mama sa nu il transforma neaparat intr-un neputincios: el va creste stiindu-se iubit foarte mult, poate sa creasca crezand ca i se cuvine o atentie excesiva din partea genului feminin, iar mama are beneficiul ca va fi vesnic tanara si frumoasa in ochii feciorului ei, care nu o va privi cu ochi critic, ci mereu cu iubire, ca pe o icoana.

Polarizarea copiilor intre parinti ii nedreptateste profund atat pe copii, care nu se pot bucura de ceea ce au de oferit ambii lor parinti, cat si pe parinti, care nu au parte pe deplin de dragostea ambilor lor copii.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2