O a doua sansa in relatii

Daca este cazul, vor mai avea loc negocieri sau clarificari de termeni. Daca imi convine oferta partenerului si lui ii convine oferta mea, atunci continuam. Daca nu, atunci… mai este o sansa, cam ultima – psihoterapie de cuplu. Desi mai bine facem de la     inceput negocierea in cadrul terapiei, caci ar ajuta si la identificarea unor probleme nu tocmai corect „intelese de membrii cuplului, si ar ajuta la indreptarea unor erori de perceptie a comportamentului celuilalt.

Sub nicio forma nu vom apela pentru resuscitarea relatiei la a face un copil. Un copil nascut intr-o relatie muribunda va fi un copil victima, un copil „mortar, nascut cu rol de liant intre caramizile relatiei, ceea ce este foarte grav pentru asteptarile aberante pe care le construim in privinta acestui copil. Povara pusa pe umerii lui nu e corecta.

Exista dorinta si putinta de a face… o schimbare adevarata?

Ca sa faca bine un pacient, un medic trebuie sa fie competent, sanatos si sa aiba instrumentele necesare. Suntem noi, ca membri ai relatiei pe care o vrem resuscitata, competenti (am inteles problemele si suntem capabili sa le rezolvam), sanatosi (echilibrati si multumiti de noi insine), si avem instrumentele necesare (dorinta, putinta de a face aceste schimbari in functionarea relatiei)? Daca raspunsul este „nu inca, va trebui mai intai sa facem ca aceste criterii sa fie indeplinite. Am vazut adeseori cum membrii unor cupluri care nu mai functionau bine se grabeau sa afirme ca stiu care sunt problemele, insa daca erau pusi sa le enumere, fiecare vorbea de comportamentele/problemele partenerului. Gresit – fiecare trebuie sa vorbeasca de ale sale.

Daca am un partener alcoolic, este adevarat ca el are o problema care afecteaza si relatia, si pe mine, insa problema mea nu e alcoolismul, ci faptul ca nu mai sunt dispusa sa tolerez alcoolismul cu tot ce presupune el – cheltuieli peste masura, comportament agresiv s.a.m.d.

Sunt acestea rezolvabile? Ras­punsul multor cupluri – „da, daca partenerul se schimba. Adica sa se schimbe el, ca eu sunt bine asa cum sunt. Gresit, caci amandoi trebuie sa faca schim­bari. Sau schimba de tot partenerul cu un altul. Insa atentie – greselile neidentificate in comportamentul meu sau modul meu de gandire, si necorectate la timp, ma condamna sa le repet.

Suntem multumiti de noi insine? Nu. Normal ca nu, dar de ce schimbari am avea nevoie si ce am fi dispusi sa facem in viata personala (fiecare pentru el insusi) pentru a schimba acest lucru? Ori preferam sa dam vina pe partener sau pe relatie pentru aceste frustrari personale? Exista dorinta si putinta de a face aceste schimbari in relatie? Sau este doar o acceptare formala, sa nu zica lumea ca n-am facut tot ce se putea?!

42% dintre parinti se cearta in prezenta copiilor. Exista o inclinatie spre certuri a familiilor din mediul rural, certurile in aceste familii fiind dublu fata de urban, arata un studiu UNICEF.
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2