Dacă prietenii ţi-i mai alegi, cu fraţii e mai complicat. Sora ta – bună, rea – asta e. Cum o ai, aşa o creşti. În esenţă, e vorba de două fete şi două posibilităţi: ori e persoana cu care te înţelegi cel mai bine din lume, ori ies scântei dacă vă apropiaţi pe o rază de 2 kilometri. În fond, ce face ca două surori să se înţeleagă sau nu?
Un citat foarte drăguţ care explică poate cel mai bine relaţia între două surori: „Dacă nu înţelegi cum o femeie îşi poate iubi sora şi dori să o strângă de gât în acelaşi timp, probabil că eşti singură la părinţi. (Linda Sunshine). Deşi fondul e comun: aveţi aceeaşi familie, educaţie, copilărie, de multe ori şi aceleaşi şcoli, sunteţi (foarte) diferite. Dacă ai văzut „In Her Shoes, ştii despre ce vorbesc: e posibil să nu
poţi împărţi cu sora ta decât măsurile la haine şi la pantofi (uneori, nici măcar atât). Cum se poate ca două fiinţe atât de apropiate din multe puncte de vedere să fie atât de… altfel? Un răspuns simplu ar fi că oamenii sunt diferiţi; de exemplu, fraţii gemeni – chiar şi cei proveniţi din acelaşi ovul, sunt foarte diferiţi ca firi. Încă o dovadă că mediul, familia şi educaţia nu reuşesc să explice decât parţial unele tendinţe umane. Contrastul este mai evident pentru că, încă de la început, aţi fost comparate: „Soră-ta nu a făcut aşa, nu eşti ca sor-ta'. Evident, diferenţele se văd încă mai clar aşa. Până la urmă, chiar rolurile în sine sunt diferite; o soră mai mare n-o să fie la fel cu sora ei mai mică.
Dacă eşti sora mai mare, probabil că nu îţi sunt străine cuvintele: „trebuie să fii un exemplu pentru sora ta, „trebuie să ai grijă de ea. Ei bine, ai fost prima născută şi te-ai bucurat o perioadă de „privilegiul' de a fi singură la părinţi.
Cum eraţi? Aici, există două variante: ca soră mai mare, fie devii iresponsabilă, genul mai funny care ia viaţa uşor, fie devii un fel de mămică sâcâitoare pentru sora ta mai mică. Dacă ţi-ai luat în serios rolul de „model, se poate ca intenţiile tale bune să nu o încânte şi pe ea.
Cum sunteţi? Chiar dacă anii au trecut, mai ai uneori tendinţa să ai grijă de sora ta mai mică. Partea bună e că acum poţi să îi ceri şi tu sfaturi – doar sunteţi pe picior de egalitate. S-a terminat competiţia, nu?
Nu ai dus-o rău ca soră mai mică: răsfăţată de toată lumea, părinţii au fost mai relaxaţi, poate ţi-au dat mai multă libertate – deh, aveau deja la activ un „model de încercare – sora ta. Poate nu îţi e tocmai străin să ceri ajutorul altora, să te ataşezi foarte repede şi foarte profund de oameni şi chiar de obiecte.
Cum eraţi? Ca soră mai mică, se poate să îţi fi idolatrizat sora. Voiai tot ce avea ea, voiai să fii ca ea. Sau se poate să fi respins tot ce venea de la ea, sătulă de comparaţiile părinţilor; vă plăceau lucruri diferite, umblaţi în grupuri diferite.
Cum sunteţi? Acum, nu mai cauţi aprobarea surorii tale şi probabil că nu îi mai cauţi nici prin dulap (cel puţin nu atât de des ca înainte). Nu mai eşti cea mică şi neajutorată şi parcă nici nu îţi mai vine să o judeci aşa de tare.
text revista Unica
foto Shutterstock