Mai lasati-ma cu atatea sfaturi!

Cum oprim elanul sfatos
Nu putem spune oamenilor ce sa vorbeasca cu noi, dar am putea alege noi variante de comportament sau moduri de reactie.

Iata cateva sfaturi de la mamici patite: incepand de la „in cazul cunos­cutilor ma fac ca nu aud si continui o discutie pe un alt subiect, continuand cu „da, bine, si tu ce mai faci?, pana la „vai, esti a 126-a persoana luna aceasta care imi da indicatii de crestere a copi­lului, as putea scrie o carte deja.

Cu strainii insa e putin mai delicat: „Ma fac ca nu aud si plec de acolo (poate parea ciudata, nu?), sau „aaaa, stiu, am crescut trei copii pana la acesta, nu imi spu­neti! (desi este primul copil) sau „sunteti pediatru? Nu? Aaa… (dezamagita, ca si cum nu are rost sa mai ascult).

Sa invatam sa spunem „nu
Multi dintre sfatuitorii acestia fie sunt „nevorbiti, fie se leaga de acest „à propos oferit de copilul vostru pentru a povesti propriile experiente, deci de a vorbi despre ei insisi si experientele lor. Asa cum am mai spus, sunt liberi sa vorbeasca despre ce vor, iar noi suntem liberi sa nu ascultam ce au de spus.

Caci daca o facem si ne deranjeaza acest lucru, este vina noastra: si ca am ascultat, si ca ne-am simtit deranjati. Nimeni nu ma poate obliga sa ascult ceva ce nu doresc sa aud. Iar faptul ca ma simt foarte nemultumita ca mi se dau sfaturi necerute este problema mea.

Pentru ca nemul­tumirea extrema vine nu de la sfaturi, ci de la constientizarea (chiar si minima) ca nu sunt in stare sa opresc acest lucru. Poate ca in general nu sunt capabila sa opresc lucrurile care nu imi convin, nu pot spune „nu. Abia aceasta este o problema mare. Invatarea comportamentului asertiv este extrem de importanta si pentru mine si pentru copilul meu.

Sfaturile soacrei
Relatia dintre noi devenise foarte tensionata, eu opuneam rezistenta sfaturilor ei fanteziste (nu toate) si la un moment dat ne-am certat. I-am spus sa ma lase sa imi cresc copilul cum cred de cuviinta. S-a suparat groaznic, iar sotul meu a venit cu replica: „Las-o in pace, nu te mai certa cu ea, iti vrea binele. In momentul acela il uram si pe el.

Cum am rezolvat problema? Dupa ce ne-am impacat, ea continua, evident, sa ma consilieze fara voia mea, asa ca, de cateva ori la rand, cu o privire tampa si recunos­catoare la adresa sfatului ei, am spus: „Cred ca aveti dreptate, hai sa ii cer incuviintarea pediatrului pentru asta si sunam pediatra intreband-o (pe loud-speaker) daca pot sa…, ca si cum ideea ar fi fost a mea.

Ea, evident, imi spunea: „In nici un caz. A fost destul sa o enervez pe doc­torita si ea a replicat: „Mai vii cu multe idei tampite?. Iar soacra nu s-a mai bagat.

Parerile celei mai bune prietene
La un moment dat m-am hota­rat: ii voi spune! Cand ne-am intalnit si incercam eu sa imi iau avant sa vorbesc, ea a intre­­bat: „Ai reusit sa faci ce ti-am zis cu bebe, cu adormitul copilului?. Iar eu i-am raspuns prompt si foarte sincer: „Da, am incercat, dar a mers mai prost decat inainte.

Cred ca nu exista strategii care sa mearga la orice copil, fiecare e unic in felul lui, si numai eu pot sa gasesc modul ideal de a-l face pe copilul meu sa… Replica mea pornita natural, din suflet, a facut minuni, pentru ca ea a admis ca este foarte adevarat, nici la ea nu au mers multe dintre „perlele de intelepciune ale altora. Si s-a terminat cu sfatuirea.

Propriile greseli, nu cele ale altora
Intotdeauna exista o cale de a rezolva problema cu sfatuitorii: fie ca este vorba de umor, o contraexpertiza, fie ignorarea sau replica „am incercat deja acel lucru si a mers prost, ceva care sa nu jigneasca persoana, dar care sa blocheze comportamentul.

Mai e si varianta „oricine are dreptul sa isi exprime opinia despre ceva anume, dar ce bine ca si eu am dreptul sa iau decizii bazate pe propriile mele sentimente si sistemul meu de valori. Am dreptul sa comit greseli, ca oricine. Greselile mele, nu cele izvorate din izvorul nesecat de intelepciune al sfaturilor necerute.

Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2