Mai exista viata de cuplu dupa ce devenim parinti?

Puteti intretine relatia de cuplu comunicand din postura de sotie/sot si nu de mama/tata.

Fiecare conflict ascunde o cauza
Construind propriile lor tabele de asteptari, aporturi si zone de intoleranta, Roxana si Matei au aflat ca au multe lucruri in comun si ca problemele lor vin din alta parte. De asemenea, au observat ca majoritatea frustrarilor lor au aparut dupa nasterea Mariei.

Fiecare a spus ca nasterea fetitei le-a imbogatit viata, dar nu intelegeau de ce au aparut atatea conflicte dupa un moment despre care credeau ca le va aduce fericirea.

Primul copil – o bomba emotionala?
Roxana si Matei au o fetita, Maria, in varsta de doi ani. Asa cum se intampla deseori, aparitia unui copil destabilizeaza viata de cuplu – relatia de cuplu nu mai exista, ramane doar cea de parinti.

Dificultatile pe care cei doi le intampina acum sunt doua: cum sa mentina relatia de cuplu, dar totodata sa se ocupe si de copil, si cum sa comunice cu fetita pentru binele tuturor.

Spuneam ca relatia de parinti ocupa uneori tot locul in familie, iar celelalte ipostaze (femeia, barbatul, profesionista/ul, prietenul/a) abia se mai fac simtite. Acesta este si cazul Roxanei si al lui Matei. De cand s-a nascut Maria, ei nu isi mai spun pe nume, nici nu se mai alinta „iubi” sau „pui”, devenind doar „mami” si „tati”.

Sigur ca viata lor in calitate de parinti are multe parti frumoase, insa nealimentarea relatiei de cuplu produce frustrari care, dupa un timp, duc la certuri si conflicte in relatia de parinti (mama-tata) si in relatia parinti-copil.

Diferentierea rolurilor
Este important pentru evolutia sanatoasa a Mariei, dar si pentru echilibrul Roxanei si al lui Matei, sa se stie clar in ce postura se afla atunci cand discuta: cea de femeie-barbat sau cea de mama-tata. Confuzia intre acestea se poate recunoaste prin fraze de genul: Matei zice „Mami, adu-mi cafeaua, te rog!” (se adreseaza sotiei, dar ii zice „mami”).

Sau cand Matei ii propune o iesire in doi, iar Roxana raspunde: „Trebuie sa ii dau sa manance copilului” (el intreaba din ipostaza de barbat, iar ea raspunde din cea de mama). Neintelegerile si frustrarile de acest gen se cumuleaza in timp, dar Roxana si Matei sunt la inceput si pot evita aceste neplaceri printr-o diferentiere clara a rolurilor lor.

Pentru ca ei sa poata face acest lucru, metoda ESPERE® propune vizualizarea, un instrument foarte important. Astfel, prin ecusoane pe care sa fie scris „sot/tata” si „sotie/mama”, pentru a fi evidentiate cele doua roluri, prin esarfe de culori diferite, pentru a fi vizualizata fiecare relatie, sau prin anunt verbal, sa reiasa clar din ce ipostaza se vorbeste.

In cazul ecusonului, este important ca fiecare sa-l schimbe si sa arate din ce postura vorbeste, iar in ce priveste esarfa, se schimba in functie de tipul relatiei din care se discuta. In acest caz, fiecare va putea sa vada ca detine un capat al relatiei, ajutandu-l in acest fel pe celalalt sa se poata situa in capatul sau, in relatia corespunzatoare: de cuplu sau de parinti.

Asadar, Roxana si Matei au doua relatii care trebuie hranite separat: cea de cuplu si cea de parinti. Prima va fi intretinuta prin cuvinte si comportamente pe care cei doi le foloseau inainte sa apara Maria: alinturi precum „iubi” sau „pui”, iesiri impreuna sau alte activitati numai pentru ei doi.

Relatia de parinti va fi sustinuta de toate acele cuvinte, decizii, comportamente care vizeaza cresterea si educatia Mariei: alegerea gradinitei, stabilirea orelor de masa si de somn, a vacantelor la bunici etc.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4