Fisa postului pentru bunici

4. Sa nu se certe
Daca ei nu se inteleg, se cearta mereu, si timpul lung petrecut impreuna in casnicie le da o mare lejeritate in a se jigni, a tipa unul la altul, in cazul acesta copilul nostru nu are ce cauta la ei. In vizita – da, pentru ca pot fi in stare pe perioada unei vizite sa se comporte civilizat, dar sa petreaca mai mult timp – nu.

Scandalurile dintre bunici vor avea efectul unui abuz emotional asupra copilului si chiar nu este cazul sa il supunem la asa ceva. Sunt si cupluri de bunici care, desi nu se mai iubesc ca la inceput, nici nu ajung sa se certe, sa poarte un razboi al puterii unul cu celalalt, si sunt chiar haiosi in incercarea de a folosi copilul drept germene al intelegerii armonioase in casa.

5. Nepotii sunt prioritatea! Prin „definitie”, o bunica este un fel de bona, dar una care sta cu ochii mai mult pe nepot, nu pe televizor. Ai garantia ca se va ocupa de el, nu-l va neglija.

Cea mai frumoasa, ieftina, speciala jucarie cu care se poate juca un copil este bunicul lui. Nu privati copilul de aceasta.

6. Tot pentru binele bunicilor, dar si al nepotilor, e indicat sa nu fie responsabilizati cu cresterea simultana a nepotilor din partea tuturor copiilor lor. Ca se suprapun uneori pe vacante mai multi nepoti de varste apropiate, asta e ok, dar sa fie in acelasi timp in grija lor permanenta copiii mici si de la fata, si de la baiat, si de la… – este inacceptabil.

Oamenii acestia (bunicii) sunt si ei fiinte ca toate celelalte si au o capacitate limitata a atentiei, au si ei preferintele lor (copiii de la fata sunt mai cuminti decat cei de la baiat, de exemplu), si nu trebuie sa punem nepotii in postura de a fi neglijati din cauze ce nu tin decat de limitele pur omenesti.

Daca se ajunge in situatia sa fie prezenti la bunici mai multi nepoti, trebuie sa ne asiguram ca vor avea si ajutor, eventual bona sau ajutor specializat pentru curatenie si gatit. Nu vom uita ca bunicii nu sunt obligati sa aiba grija de copiii nostri, o fac pentru ca vor, pentru ca au acel timp disponibil si stiu ca noi avem nevoie de ajutor. Dar nu sunt angajatii nostri.

7. Sa fie sanatosi
Cand decidem sa lasam copiii in grija bunicilor pentru o parte din zi sau pentru vacante, am face bine sa ne asiguram, pentru binele tuturor, ca bunicii sunt bine, sunt sanatosi. Nu, nu ca sa nu imbolnaveasca copilul, ci ca sa nu le punem lor, bunicilor, sanatatea in pericol prin prezenta nepotilor.

Un copil necesita multa atentie, efort fizic, energie. Un bunic cardiac sau cu alte boli cronice are nevoie de odihna, de alimentatie regulata, de un anumit regim de viata, de medicatie, iar un copil ii poate complica inutil existenta.

Este foarte important si echilibrul psihic, nu vorbim de boli psihice grave, care nu sunt compatibile cu cresterea nepotilor, ci de tulburari afective (anxietate, depresie) sau tulburari de comportament. Asa ca, mai intai avem grija sa ajutam bunicii sa se faca bine, apoi le dam o grija in plus – nepotii.

8. Nu mai au si job
Daca bunicii sunt tineri si inca mai merg la serviciu, nu trebuie incarcati cu povara cresterii nepotilor. Cel putin, nu inca. Lor nu le este deloc usor dupa atatia ani de munca sa isi ocupe putinul timp liber cu un personaj, chiar daca simpatic, destul de obositor.

Ca urmare, vom apela la ajutorul unei bone. Spre binele tuturor. Si, astfel, familia isi va mentine armonia. Vom profita elegant de dragostea lor pentru nepoti (caci ii iubesc si ei), pentru a le plasa micutii in concediile de odihna, pe care, desigur, le vor lua decalat de ale noastre, nu?! Si vom avea grija ca toate conditiile de mai sus sa fie indeplinite.

9. Sa nu submineze autoritatea parintilor
Se spune (in gluma, desigur) ca buncii si nepotii se inteleg atat de bine pentru ca au un inamic comun. Ei bine, acest inamic – ocupat, nervos, vesnic obosit, vesnic cu dorinta de a evolua in cariera, de a face rost de bani, de a fi diferit de ceea ce este azi – ar trebui sa aiba grija sa nu fie sabotat.

Pentru ca este foarte usor sa isi piarda autoritatea, mai ales cand bunicii sunt gata sa o preia. Din obisnuinta, din faptul ca autoritatea parentala nu se manifesta corect, sau masurile educationale nu sunt corecte sau consecvente.

Cel mai bine ar fi ca bunicii sa nu uite ca nu sunt parintii nepotilor lor, sa isi mentina rolul lor de bunici si, daca au ceva de comentat din ce fac parintii, sa le spuna discret acestora, sa nu intre sub nicio forma in competitie pentru autoritate in fata copiilor.

Si in niciun caz sa ii vorbeasca de rau pe parinti (chiar daca o merita) in fata nepotilor. Niciodata! Deciziile educa-
tionale finale ale parintilor (corecte sau nu, in opinia bunicilor), dupa ce au fost discutate intre bunici si parinti, trebuie respectate. Fara rezerve, fara comentarii, fara sabotaj care se rasfrange asupra copilului.

10. Bunicii raman tot bunici
Chiar daca parintii divorteaza, bunicii raman tot bunici. Nu uitam ca nu avem dreptul de a lua copilului bucuria de a se vedea cu ambele perechi de bunici, chiar daca am divortat de partenerul de viata. Parintii sotului/sotiei vor ramane pe viata bunicii nepotului lor, oricat de mult ne-am dori sa schimbam asta.

Nu vom impune ca bunici parintii noului partener de viata. Iar daca parintii „fostului” au lipsa de intelepciune de a sabota autoritatea parentala a mamei sau tatalui (parintele caruia i-a fost incredintat copilul), atunci ar trebui discutat foarte serios cu ei acest aspect. Pentru ca astfel de comportamente nu fac decat rau nepotului.

Daca au ceva de reprosat, sa o faca direct catre adult. Revin la regula anterioara si reafirm – niciodata nu va fi sabotata autoritatea parintilor in fata copiilor. Si, in egala masura, nici bunicii nu vor fi criticati in fata nepotilor de catre parintele nemultumit.

Text: Cristiana Haica; Foto: Shutterstock.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2