Nu degeaba exista expresia „cine n-are batrani, sa-si cumpere”. Iata un bunic de, vreme de 12 ani, a facut voluntariat la terapie intensiva, alinand plansetele bebelusilor prematuri in lipsa parintilor lor.
Dupa ce s-a pensionat in 2000, David Deutchman a inceput sa tina seminarii la o universitate din Atlanta, insa asta nu ii ocupa timpul pe cat ar fi vrut.
Dupa o vizita la spital pentru o problema de sanatate la un picior, barbatul s-a oprit la sectia de pediatrie.
Inca de atunci, de doua ori pe saptamana, David isi petrece ziua intreaga in sectia de pediatrie si la terapie intensiva, leganand bebelusii si ajutandu-i pe parinti.
Cu un bebelus prematur in brate, barbatul a privit piezis catre intrarea in sectie.
Mama copilului statea in pragul usii, isi aminteste David. Plecase pana acasa sa aiba grija si de fetita mai mare, tot timpul asta stand cu gandul la bebelusul pe care il lasase in spital.
„Cine esti?” a intrebat mama, uitandu-se la un strain care ii legana bebelusul infasat, cu toate firele de la aparate atarnandu-i de corpul fragil.
„Eu sunt bunicul de la terapie intensiva.”
Mama, emotionata pana la lacrimi de gestul altruist al barbatului, a surprins o poza cu el, in timp ce-i legana copilul.
Asa a ajuns celebru David, pensionarul ce isi petrece zilele libere intr-un spital, pe sectiile de pediatrie si neonatologie
„Altii pur si simplu nu inteleg ce satisfactie poti avea dupa ce legeni un bebelus”, a raspuns barbatul, intrebat de ce face asta.
Contactul cu o alta persoana ajuta foarte mult bebelusii, mai ales pe cei nascuti prematur.
„Ii ajuta sa creasca mai bine, sa manance mai usor si sa ia in greutate, digera laptele mai usor”, a explicat una din asistentele de la spitalul unde batranul face voluntariat, pentru CNN.
„S-a intamplat sa petrec si sase luni cu o familie, cu un copil ce a avut multe zile bune, alternate de multe zile critice.
Copilul a supravietuit si si-a revenit foarte bine. Acum are 4-5 ani si e tare grozav.
Astea-s povestile pe care le iubesc.”
Sursa articol: cnn.com