Ce spun psihologii
Să scapi de kilogramele în plus este un proces întreg, nu o simplă acțiune, iar acest lucru presupune planificare și pregătire pe termen lung.
Principalii vinovați când eșuăm în lupta cu kilogramele?
- Ne setăm obiective nerealiste. Dacă în martie cântărești 80 de kilograme, este greu de crezut că vei ajunge la 55 până la sfârșitul lunii mai (sau dacă vei ajunge, vei sfârși, cel mai probabil, într-un spital…)
- Ne programăm pentru eșec. Dacă ai mai trecut prin odiseea curelor de slăbire și te pregătești acum pentru o nouă încercare, ții minte toate acele dăți în care n-ai câștigat. Iar asta te antrenează din start pentru un nou eșec.
- Avem o relație defectuoasă cu mâncarea. Ne îngrășăm pentru că noi mâncăm mai mult decât consumăm. Dar mâncăm mai mult decât avem nevoie din multe motive, de obicei de natură emoțională: suntrem stresați, deprimați, ne simțim neiubiți sau tensionați și apelăm la alimente 'de confort'.
- Ne simțim pedepsite. Deși obiectivul l-am setat singure, atunci când cei de lângă noi mănâncă 'normal', noi ne simțim pedepsite că suntem 'la regim'. Ca atare, mai devreme sau mai târziu, vom încălca propriile noastre reguli, după care ne vom simți vinovate, ceea ce va atrage altă porție de hrană, pe post de pedeapsă pentru abatere și tot așa.
- Nu avem o motivație suficient de puternică. În această privință funcționăm ca un copil: facem ceva bun, așteptăm laude. Uităm că singure ne-am dat această temă (dacă ea ne-a venit de la soțul care ne face reproșuri că ne-am cam îngrășat după nuntă asta e altă poveste), și ne simțim frustrate când efortul nostru nu e apreciat. Ca atare, dacă slăbim puțin, dar nu primim laude/atenție, renunțăm. Motivația nu ar trebui să vină din afară. Nu ar trebui să așteptăm laude și recompense, ci ar trebui să ne automotivăm în acest demers, pe care singure ni l-am asumat.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2