Chelnerul, personaj de poveste
Eu ii spusesem de acasa copilului unde mergem, cum o sa fie, cum arata incaperea, mesele (cu aproximatie), exersasem venirea chelnerului, aducerea mancarii, vorbitul in soapta, dar nu reusisem sa il tin concentrat mai mult de zece minute.
Ca sa nu mai lungesc povestea: am stat acolo doua ore, in care a intrat si un tur complet al imprejurimilor restaurantului si bucatariei acestuia. Cine a fost personajul principal al povestirii? Chelnerul. Oricum, nu stiam ca mancarea poate fi pregatita si adusa asa de repede.
Si nici ca in buzunarele unui chelner pot intra atatea: creioane, bucati de foi, pietricele colorate bune de incarcat in camionasul nostru din dotare, bombonici, decoratiuni de la paharele de cocteil etc., toate aduse copilului in contextul unei povesti cu zane si zmei create de acelasi chelner…
Ca sa va fie de bine…
1. Alege restaurantul potrivit – acela in care, la vederea copilului, chelnerul zambeste, nu se crispeaza, aduce creioane colorate, foi sau o carticica – precum si ora potrivita: nu orele de varf, sau orele la care copilul ar trebui sa doarma sau sa fie la joaca, in parc.
2. Nu trebuie sa-ti lipseasca jucariile preferate ale copilului, creioanele colorate, carticelele, dar nici farfuria sau canuta preferata, in care se poate transfera mancarea din portelanurile reci si straine si din paharele mult prea mari.
3. „Cercetati imprejurimile pana vine mancarea comandata: va veni inapoi la masa obosit si infometat. Dar, daca toate semnele duc spre o „furtuna iminenta, nu chinui copilul. Ia mancarea la pachet – e mai sigur si mai placut.
4. Chiar daca, atunci cand intri in restaurant, copilul este vesel si dispus sa astepte, comportamentul lui se poate schimba in orice moment. Nu poti face un copil infometat sa astepte. Comanda ceva de rontait si de baut si gaseste-i o preocupare pana vine mancarea…
Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime..
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2