Ce faci cand copilul tau incepe sa minta

Este nevoie ca parintii sa monitorizeze indeaproape acest comportament si situatiile in care el devine manifest si totodata sa intervina rapid in identificarea motivului pentru care copilul recurge la minciuna. In cazul in care parintii nu reusesc sa-l identifice, este necesara interventia unui psihoterapeut care sa faciliteze adoptarea unui comportament functional al copilului.

Psihoterapeutul si familia au un rol de echipa – in timp ce psihoterapeutul se axeaza pe identificarea si schimbarea comportamentelor disfuncionale cu alternative benefice, familiei ii revine sarcina de a modifica mediul familial, pentru ca noile comportamente achizitionate de copil in cadrul terapiei sa poate fi exprimate fara a mai manifesta teama de reactie din partea parintilor.

Totodata este nevoie ca parintii sa evite pedepsele si reactiile excesive,  chiar daca uneori le iau ca pe un afront personal. Dupa cum am vazut anterior, motivele pentru care copiii pot minti sunt multiple, iar parintii ii pot face pe cei mici sa inteleaga ca este preferabil sa spuna adevarul si ca orice situatie se poate rezolva cu calm, in loc sa aiba reactii exagerate care sa favorizeze instalarea obiceiului de a minti.

Nu este indicat sa va aratati indiferenti fata de acest tip de comportament. Este util sa abordati problema intervenind cu calm si sa treceti la actiune, impunand consecinte in functie de gravitatea minciunii.

Laudati copilul atunci cand spune adevarul sau atunci cand marturiseste ca a spus o minciuna – prin intarire pozitiva copilul va intelege ca multumirea dumneavoastra de a afla adevarul este mai puternica decat reactia negative fata de ceea ce a facut.

Modelati-va tendinta de a-i face copilului morala in a-i transmite mesaje scurte si concrete cu privire la situatie, mesaje care sa fie pe intelesul copilului. Varianta in care supuneti copilul unui interogatoriu sau ii tineti un discurs lung, exista posibilitatea sa genereze o reactie a copilului de a minti, doar pentru a obtine liniste.

Evitati sa judecati si sa etichetati copilul: Minti!', De ce ma minti?', Esti un mincinos!'. Acest comportament va contura in mintea copilului ideea ca este asa cum ii spune si eticheta si se va comporta ca atare. Evitati sa comunicati acest comportament indezirabil al copilului si altor persoane aflate de fata chiar daca sunt rude  sau prieteni apropiati. Reactia celor din jur va influenta in mod direct stima de sine a copilului, iar cel mic se va simti umilit daca va fi etichetat ca mincinos in fata celorlalti.  (Minte de ingheata apele!')

Deseori parintii mai apeleaza la santajul emotional fata de copii, din dorinta de a genera o schimbare in comportamentul acestuia: Sunt extrem de dezamagit de tine!', Cum mai pot avea incredere in tine de acum inainte', Nu mi-a trecut niciodata prin minte ca ai fi capabil de asa ceva!'. Este firesc sa ne exprimam dezamagirea fata de comportament, dar nu fata de copil, pentru ca de fapt, comportamentul lui este cel ce ne nemultumeste, iar exagerarea in ceea ce priveste pierderea increderii in copil, poate genera un sentiment de vinovatie greu de gestionat pentru acesta.

Pe scurt, atunci cand ne confruntam cu minciunile copiilor este important sa evitam sa-I amenintam cu o serie de consecinte exagerate, incercand sa nu intrecem masura prin reactiile afisate. Ar fi mai util sa ne indreptam atentia catre ce anume s-a intamplat si ce anume a determinat copilul sa recurga la un astfel de comportament, actionand cu calm si intervenind cu grija in a aplica consecinte cat mai adptate gravitatii minciunii.

Diana Dinca
Psiholog clinician / Psihoterapeut
www.SelfCareCenter.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2