Vine și timpul grădiniței și al școlii și, odată cu acestea, copilul tău începe să se raporteze și la alte persoane de referință: educatoarea, învățătoarea, profesorii, colegii de școală și prietenii. S-ar putea să resimți această schimbare ca pe o mică trădare, dar trebuie să te bucuri: copilul tău crește și se dezvoltă normal.
Atenție, însă: faptul că își petrece o considerabilă parte din timp la grădiniță ori la școală, cu bunicii sau cu prietenii, nu înseamnă că nu mai are nevoie de prezența ta. Nevoia lui afectivă este aceeași și, chiar dacă nu îi mai ești alături toate cele 24 de ore, prezența ta – emoțional vorbind – trebuie să rămână constantă.
Ar fi ideal să petreci alături de copilul tău cel puțin o jumătate de oră pe zi – interval care să nu includă însă faptul că îi faci baie ori că îi dai să mănânce, ci activități potrivite vârstei lui, pe care să le desfășoare alături de tine. Numai întrebându-l cum a fost la grădi ori la școală sau ce vrea să mănânce nu înseamnă că tu într-adevăr comunici cu copilul tău. Joacă-te cu el în fiecare zi, stați de vorbă, lasă-l să îți spună ce bucurii sau ce preocupări are, astfel încât să îi oferi în continuare siguranța afectivă pe care numai mama o poate da.
Nu uita nici de vacanțele petrecute împreună sau de weekenduri. Mulți copii așteaptă cu nerăbdare aceste perioade tocmai pentru a se putea bucura integral de atenția părinților. Desigur, odată cu pubertatea și adolescența, te vei simți mai lăsată în umbră ca mama, iar timpul fizic petrecut alături de copilul tău se va micșora simțitor. Dar, dacă relația dintre voi se bazează pe comunicare și sprijin afectiv, fii sigură că nu îți vei „pierde” copilul (care nu mai este chiar copil!), deși acum preferă altă companie.
Pentru că timpul petrecut alături de copilul tău să fie plăcut și încărcat de rezonanțe pozitive pentru amândoi, fără să regreți vreun moment că nu ești în altă parte, ține cont de sfaturile noastre.
Dacă simți că te apasă rutina îngrjirii zilnice de care are nevoie bebelușul tău, aranjează lucrurile astfel încât, pentru două-trei ore, să rămână cu tata sau cu unul dintre bunici. Între timp, dă o raită prin magazine, intră la cinema, mergi la coafor sau fă orice alt lucru care iți va reaminti că ești femeie, nu doar mamă.
Atunci când te reîntorci la serviciu, asigură-te că cel mic este pe mâini bune și, cât ești la muncă, încearcă să nu te lași pradă grijii față de el.
Fă treptat trecerea către reluarea sarcinilor profesionale, începând cu un program flexibil, cu normă redusă. Te vei acomoda mai ușor la ritmul profesional, iar copilul tău – la despărțirile zilnice.
Pentru a găsi un echilibru între dependența și independența în timpul petrecut alături de copil, încearcă să îi lași celui mic posibilitatea să exploreze lumea înconjurătoare și fără tine. Îndepărtează-te discret, dar astfel încât să îl ai sub supraveghere.
În timpul petrecut cu copilul tău, fii activă. Implică-te în jocurile și activitățile lui, arătând un real interes pentru ceea ce face. Și, mai ales, ia-ți în serios rolurile pe care „micul regizor” ți le acordă în timpul jocului în doi!
În primul său an de viață, copilul este legat de mama sa printr-un „cordon ombilical” psihologic. De acest cordon depinde, în foarte mare măsură, dezvoltarea intelectuală și, mai ales, afectivă a micuțului.
Citește mai multe aici
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2