Ți l-ai dorit mult, dar nu poți renunța la serviciu sau la cariera cu greu construită. Când e mai potrivit să revii la viața profesională, astfel încât micuțul tău să nu aibă de suferit?
În ultimii ani, multe mame revin în viața profesională la vârste mici ale copiilor – doar câteva luni. Nu e vorba că nu își iubesc copilul sau nu doresc să fie alături de el, dar nevoia financiară și siguranța postului le presează pe cele mai multe femei să „dubleze” rolul de proaspătă mamă cu cel profesional.
Separările repetate ale bebelușului de mamă pot atrage unele probleme de atașament ale copilului, care, în mod inconstient, va resimți o stare de nesiguranță afectivă care poate avea urmări în dezvoltarea lui ulterioară.
La extrema cealaltă se situează femeile care, absorbite de rolul de mamă, își pierd interesul pentru orice altceva în afara micuțului, supraevaluând, uneori, nevoile lui afective și hiperprotejându-l. Prezența lor continuă alături de copil îl poate împiedica pe acesta ca, la vârsta potrivită, să devină independent, social și emoțional.
Există oare o vârstă ideală a copilului la care mama își poate permite reluarea activității profesionale sau este mai bine să nu asculți de rețete universale, ci să îți urmezi instinctul de mamă și de femeie?
Iată că a venit pe lume cel mai nou membru al familiei tale. Fericire, emoție, îngrijorări și temeri legate de viitor sau de propria capacitate și disponibilitate – te copleșesc toate și viața ta se schimbă fundamental. Simbioza plăcută în care au trecut ultimele luni de graviditate pare să se fi încheiat și parcă îți pare rău.
Acum privești o fețișoară când serioasă, când zâmbitoare ori schimonosită de plâns, care e total dependentă de tine. Pe cât de fragil este, copilul tău are o mare putere asupra ta – este responsabilitatea ta, care, pentru un timp, îți va dicta viața. Să-l lași pe mâna altora – fie ele bunici iubitoare sau bone pricepute – pare cel mai greu lucru din lume!
Dar trebuie să știi că tăierea „cordonului ombilical” nu e – deocamdată – definitivă. Cei mai mulți specialiști sunt de părere că în primul an de viață al copilului există un cordon ombilical psihologic, care face legătura cu mama și de care depinde, în mare parte, dezvoltarea intelectuală și mai ales afectivă a copilului. Mai ales în primele 9-12 luni de viață, copilul cunoaște și explorează lumea prin ochii mamei. Majoritatea reacțiilor învățate ale copilului sunt o oglindire, mai mult sau mai puțin fidelă, a comportamentului mamei.
Tot în aceste prime luni de viață, din punct de vedere al dezvoltării sale psihosociale, copilul trece printr-o fază de oscilare continuă între dependența față de mamă și încercarea de a deveni autonom. Te caută cu privirea orice ar face, îți caută prezența și îți cere să împărtășești cu el orice lucru. Pe de altă parte însă, are tendințe de independență, nu mai vrea să il ții de mână când este mai sigur pe piciorușe și ar vrea să plece singur către mari „descoperiri”, în jurul camerei sau în parc.
În această perioadă, prezența mamei este foarte importantă pentru sentimentul de siguranță fizică și afectivă a copilului. Dar mai importantă decât prezența fizică este capacitatea mamei de a răspunde adecvat nevoilor copilului.
În legislația românească actuală, concediul de îngrijire a copilului se poate prelungi până la vârsta de doi ani a acestuia. Dar realitatea arată că puține mame își pot permite acest lux, fiind presate de nevoile financiare, accentuate de venirea copilului pe lume. În multe țări europene, perioada în care mama poate sta alături de copil, având asigurată continuitatea profesională la același loc de muncă, este mult mai mică – desigur, și posibilitățile de îngrijire asistată a copilului mic sunt altele.
Multi specialiști consideră că, pentru buna dezvoltare fizică și psihică a copilului este ideal ca mama să petreacă alături de copil cel puțin primele nouă luni, aceasta fiind o perioadă de acomodare a copilului cu lumea înconjurătoare. Evoluția micuțului în primii doi-trei ani de viață e de-a dreptul spectaculoasă și merită să fii prezentă la fiecare pas înainte al lui. Mai mult, trebuie să fii prezentă tot timpul! Dar această evoluție poate fi foarte solicitantă pentru mamă, pe o perioadă atât de lungă, mai ales în cazul femeilor care au o viață profesională foarte activă, o cariera „în construcție” sau deja consolidată.
Este foarte important să acorzi cât mai mult timp copilului tău, mai ales în primii trei ani de viață ai săi, dar la fel de importantă e și disponibilitatea ta de a oferi acest timp. Dacă te simți foarte solicitată sau chiar plictisită de rolul continuu de mamă, ar fi bine să iei în considerare reîntoarcerea la serviciu. Dincolo de prezența ta fizică, copilul are nevoie de răbdarea ta și de interesul tău, direct și continuu. Echilibrul tău emoțional îl asigură pe cel al copilului tău.
Se poate întâmpla să te simți atât de legată de copilul tău, încât să nu îți mai dorești deloc revenirea la serviciu. Viața ta se concentrează pe copil, iar rolul de mamă înlătură multe dintre celelalte roluri pe care le aveai înainte de graviditate și naștere. Este un fenomen prin care pot trece chiar și femei foarte atașate inițial de viața lor profesională.
Dar există și aici o capcană: este posibil ca, fără să îți dai seama, să creezi o legătură de dependență prelungită, care poate fi periculoasă. Pentru copil, această dependență emoțională excesivă și exclusivă față de mamă poate fi un obstacol serios în calea câștigării autonomiei si independenței sociale și emoționale. Un astfel de copil se va simți nesigur în absența mamei, va avea probleme de acomodare la situații noi și va rămâne la o structură emoțională infantilă.
Nici pentru mama dependentă nu este mai puțin periculoasă: la un moment dat, ea va resimți frustrările legate de absența celorlalte roluri ale sale și va reacționa negativ la încercarea copilului de a se desprinde. Multe dintre aceste mame se simt inutile atunci când copilul ajunge la vârsta adolescenței – sau chiar mai devreme!
Echilibrul tău emoțional asigură echilibrul emoțional al copilului tău.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2