Vreau si eu un animalut!

Am plans mult dupa pisica mea
Primul animalut pe care l-am avut vreodata a fost o pisicuta pe care mami a adus-o acasa cand eu aveam 3 ani.

Nu va puteti imagina cat de mult m-am bucurat! |mi placea ca pisicuta mea se juca cu orice gasea pe jos – jucariile mele, umbra facuta de soare pe covor, o frunzulita uscata, codita ei, absolut orice. Radeam cu lacrimi, iar parintii mei radeau de rasul meu.

Cand o vedeam ca se joaca, voiam sa o iau si sa o strang in brate, era o jucarie amuzanta si voiam sa o port mereu cu mine, asa cum faceam cu masinutele. Dar pisicuta fugea si mami tipa la mine sa o las in pace, sa nu o mai alerg.

Dar la 3 ani vrei sa fie a ta si sa tii in mana orice jucarie ti se pare amuzanta. Asa ca, dupa cateva zile in care am fugarit pisica pe sub toate mesele si dulapurile, mama a dus-o la altcineva. Am plans dupa ea luni de zile, insa mama spunea ca la varsta asta nu pot fi in stare sa am un animal de companie, pentru ca il chinuiesc.

Nu imi spunea insa cand as putea avea un animal. Cand am implinit 5 ani, am adus eu o pisica in casa. Dar mami a dat-o afara, ca o chinuiam. Si mi-a luat un canar in colivie. Ca sa nu il mai ating…

Animalul de companie este cel mai bun educator al exprimarii emotiilor. Se supara doar cand are motive adevarate.

Bobi are grija de mine
Eu sunt la gradinita, la grupa pregatitoare. Tata nu locuieste cu noi, parintii mei sunt divortati. Mama mea lucreaza pana seara tarziu. Dimineata ma duce mami la gradinita, dar la pranz nu are cine sa ma ia. Adica cineva vine sa ma ia, dar nu e om.

E un caine mare de la bloc. Bobi. Mami nu stie, dar Bobi sta cu mine pana vine ea. Vine in fiecare zi la gradinita, cand vine si bunica Dianei, care sta la scara 2. Si ma asteapta. Cand ies, vine la mine, da din coada si plecam acasa.

Vine sus cu mine, mancam impreuna si ne jucam. La ora 6, Bobi pleaca, pentru ca vine mama. Intr-o zi, o vecina m-a parat mamei ca iau cainii de pe strada in casa, iar mama mi-a interzis sa il mai aduc pe Bobi sus. O zi nu l-am luat. Si Bobi a stat la usa, pe pres, si m-a pazit.

A doua zi, vecina care m-a spus l-a gonit afara din scara. Pe la ora doua dupa-amiaza, cineva incerca la usa. Am zis ca e cainele, am vrut sa deschid si m-am uitat pe vizor – era un nene. M-am speriat rau si am fugit la geam sa il strig pe Bobi, dar nu l-am zarit.

M-am ascuns in dormitor, sub pat, si am inceput sa plang. Apoi, am auzit zarva mare la usa si vocea lui Bobi care latra ingrozitor. Intrase in bloc, venise la usa mea si il incoltise rau pe nenea care voia sa intre la mine in casa. Au iesit vecinii si au chemat politia. Acum, mami ma lasa cu Bobi in casa.

Un animal prietenos ii ajuta pe copii sa socializeze, sa fie responsabili, sa isi dezvolte sfera emotionala si psihica.

Cel mai destept iepuras
Am un iepuras. E cel mai destept iepuras din lume. Cand l-am luat, era mic cat sa il tin intr-o mana. Si l-am tinut in cusca. De la el am invatat si eu sa mananc morcovi, salata si patrunjel, ca inainte nu imi placeau. Acum a crescut si merge liber prin casa.

Ma pupa si ma urmareste peste tot. Isi face nevoile doar la el in cusca, este foarte curat. Numai ca a ros cartile mamei si ziarele lui tati. Dar tot il iubim. Cand face o prostie, sta ascuns si iese doar dupa ce te-ai calmat, apoi te pupa pe picior, ca sa il ierti.

Trebuie sa prind curaj!
Mie imi este frica de animale si nu vreau animal de companie. Pentru ca, inainte sa ma nasc eu, parintii mei aveau un catel si o pisica. Atunci cand m-am nascut, ei au fost foarte gelosi. Pisica venea mereu in patutul meu si se culca langa mine, iar eu plangeam rau.

Catelul latra tare cand plangeam si ma speria si mai mult. Asa ca, parintii mei au dus animalele la buni, pentru ca ea sta la casa si are loc pentru ele. Pisica a fugit de acolo, nu a vrut sa stea la buni, cred ca nu i-a placut de ea.

Catelul inca mai sta, dar nici acum nu ma place, ma latra si ma maraie cand vin in vizita. Acum mi-e frica de orice catel de pe strada. Mami imi spune mereu ca trebuie sa ma feresc de ei, ca ma musca, si ocoleste cu caruciorul orice caine cu care ne intalnim.

Tata spune ca din cauza mamei imi este mie frica de animale, ca daca ei ii este teama, si mie imi este teama. Poate ca are dreptate, pentru ca, atunci cand sunt cu tati la plimbare, parca nu imi mai este asa de frica.

Tati mi-a cumparat un catel interactiv care se misca si latra. De cand am catelul de plus, am curaj sa ma joc si cu puii de catel adevarati. Si, in curand, voi avea curajul sa ma joc si cu catelul de la buni.

Animalul de companie poate reprezenta elementul unificator al membrilor familie si poate contribui la apropierea lor.

Pestisorii, prietenii mei
Mami nu imi da voie sa am un prieten blanos. Si nici un canar sau papagal, zice ca face ea alergie. Dar mi-a luat pesti. Sunt multi, colorati si foarte prietenosi. Imi place sa stau sa ma uit la ei cum se joaca de-a v-ati ascunselea. Dupa ce ii cunosti, stii care dintre ei sunt prieteni si care nu se prea plac.

Am spus la gradi, la lectia despre animalele de casa, ca am si eu pesti, dar copiii au ras. Au zis ca pestii nu sunt animale de companie. Ba sunt, pentru ca sunt prietenii mei. Cand plang, vin toti la geamul dinspre mine si inoata pentru a sta lipiti cu gura de geam, ca sa ii bag in seama si sa imi treaca supararea.

Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2