Primul filtru prin care privim lumea, de cand ne-am nascut, este comportamentul parintilor nostri fata de noi. Acest filtru ne face sa vedem lumea ca primitoare, blanda, ori dura, rece, respingatoare, sau indiferenta, nepasatoare.
Adultul care a fost crescut in stil democratic (cu reguli ferme, dar negociate, respectat de propriii parinti in copilarie) are o atitudine pozitiva fata de viata, este echilibrat, coopereaza eficient cu semenii, nu ii judeca, nu ii eticheteaza, nu da vina pe ei pentru ce i se intampla lui, face tot ce poate sa evolueze personal si profesional.
In relatia de cuplu, adultul crescut in stil democratic manifesta grija si respect fata de partenerul de viata, are un stil de comunicare sanatos si echilibrat, de adult, nu ia pozitie de parinte sau copil in raport cu partenerul sau.
Atunci cand vrem sa schimbam ceva in comportamentul copilului nostru trebuie sa incepem sa facem asta schimband ceva la comportamentul nostru de parinti. Mentinand comportamentul parental, cel al copilului nu se va schimba de la sine niciodata.
Parintele hipocondriac (ipohondru) este un parinte anxios al carui copil, la maturitate, se doftoriceste in mod constant, nu se simte bine si evita sa se implice in activitati, este preocupat de durere si boala, viata sa sociala e limitata, oamenii il compatimesc sau il evita, ii place sa se inconjoare de cei care il compatimesc si il ajuta, exagereaza dificultatile, vede munca, activitatea ca pe o povara ce trebuie indurata.
Nu se grabeste sa se casatoreasca, iar cand o face asteapta ca partenerul sa ii fie ca o mama sau ca o sora medicala.
Copilul responsabilizat excesiv de parinti devine un adult anxios, incapabil sa se relaxeze, care trage de el pana la epuizare, isi asuma prea multe obligatii, sarcini, duce tot greul, se teme ca se duce totul de rapa daca ii dezamageste pe altii. In cuplu nu se relaxeaza, are mereu treaba, nu acorda destul timp si atentie familiei.
Oricat de mult ti-ai dori ca totul sa fie perfect, nu crea presiune asupra copilului! Perfectionistii cresc viitori adulti depresivi!
Adultul crescut de parinti care isi resping copilul (vesnic nemultumiti de el) este ostil, agresiv, distant, anxios, suspicios, cu stima de sine scazuta, are impresia ca nu merita sa fie iubit, este vulnerabil la esec. Prefera singuratatea, desi este insetat de dragoste, considera ca nu o merita, iar daca o gaseste, provoaca despartirea, ca o confirmare a esecului iubirii in viata lui. Este atras de parteneri ostili.
Stilul comportamental, odata constientizat, nu este imuabil, sta in puterea noastra sa schimbam aceste comportamente.
Citeste continuarea in revista BABY editia lunii martie.