Despre Andrei si Bogdan
Familia lui Andrei si Bogdan este una linistita, parintii sunt perfectionisti si excesiv de responsabili. Au facut totul pentru a-si educa copiii in acest fel, gasind ca aceasta este cheia succesului. Andrei a avut parte de mai mult perfectionism (primul nascut), dar el deja este genul de persoana pentru care viata este o munca lunga, plicticoasa, fara culoare sau stralucire.
Desi are rezultate bune, nu resimte placere cu privire la efortul depus sau la rezultatul obtinut. Bogdan – responsabilul familiei – este foarte anxios, nu stie sa se relaxeze, sa se distreze, sa se simta bine, isi asuma prea multe responsabilitati, se teme sa nu isi dezamageasca parintii si lumea, in general.
Singura cale de a forma copii buni este as devenim mai intai parinti buni. Motivatia trebuie sa fie permananta.
Povestea fratilor Adriana si Mihai
Adriana si Mihai sunt fratii care probabil trebuiau sa se nasca in alta familie decat a lor. Adriana, prima nascuta, si-a dezamagit parintii ca era fata si nu baiat cum isi doreau ei, asa ca a avut parte de multa respingere din partea lor, a fost crescuta mai mult de bone, a vorbit si a mers tarziu pentru ca tanjea dupa dragostea mamei si a tatalui, medical neavand nicio problema.
A devenit o femeie acra, ostila, suspicioasa si distanta, se poarta cu ceilalti agresiv. Are credinta irationala ca ea nu valoreaza nimic, este foarte sensibila la esec, pe care il anticipeaza in orice. Prefera singuratatea, se simte mai bine in compania animalelor decat a oamenilor.
Mihai, baiatul mult asteptat, destul de bolnavicios, a avut parte de o atentie exagerata din partea parintilor care, disperati de orice manifestare a modificarilor sanatatii lui, au fost de-a dreptul ipohondrici.
El si acum se doftoriceste constant, fie nu se simte bine, fie nu poate participa la activitati cu ceilalti pentru ca poate nu se va simti bine, fiind vesnic preocupat de durere si boala. Pentru el, munca este mereu o povara, totul e prea greu si nu se poate descurca.
Un copil sau mai multi?
Se spune ca e mai bine sa ai mai multi copii, ca se cresc mai usor cand sunt mai multi. Nu stiu cine sunt acesti oameni care fac astfel de afirmatii, cred mai degraba ca este un fel de conversatie lipsita de continut pe margine de sant.
Este bine sa ai cel putin un copil, dar a afirma ca se cresc usor, ca ei se cresc practic unul pe altul mi se pare lipsit de realism. E ca si cum nu ai mai tine cont de personalitatea copiilor, ci de bifarea unei actiuni facute in nu se stie ce scop.
Dupa cum am mai spus, fiecare copil este unic si trebuie tratat ca atare, nu ca primul, al doilea, al treilea, ca pe niste numere. Fiecare are nevoie de atentie egala din partea parintilor, caci acestia sunt cei care trebuie sa ii creasca, nu fratii mai mari, nu bunicii sau bonele.
Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3