Cu totii ne plangem de faptul ca noua generatie este mai degraba pasionata de televizor si computer decat de carti, si ne intriga faptul ca propriul nostru copil ne arunca priviri foarte nedumerite atunci cand ii povestim cum citeam noaptea, sub plapuma, cu sufletul la gura, ultimele pagini din „Ciresarii” sau din „Cei trei muschetari”.
Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem: dupa o zi la birou, dupa un trafic infernal, dupa ce ajungem acasa si descoperim ca iar nu mai e paine si ca cei mici au intors casa cu fundul in sus, punem din ce in ce mai rar mana pe o carte si ne rezumam la a ne tolani pe capanea si a privi stirile sau cate un film pe DVD.
A fi cititor nu inseamna doar sa citesti, ci si sa-ti placa asta si, in consecinta, sa-ti faci timp pentru aceasta pasiune.
Odata ce microbul cititului te-a prins (si asta se intampla in copilarie), putin probabil ca vei renunta la acest bun obicei, in ciuda vietii din ce in ce mai complicate si coplesitoare.
In ceea ce-l priveste pe copilul tau, cel mai bine e sa nu astepti varsta scolii pentru a observa ca nu vrea in ruptul capului sa renunte la psp, desi tu i-ai cumparat intreaga colectie Jules Verne.
Cititul este o pasiune care se sadeste din prima copilarie. Povestile de „nani” sunt un bun inceput in acest sens, si obiceiul poate fi pastrat si atunci cand copilul a intrat la scoala – atunci puteti chiar inversa rolurile si-l puteti ruga sa va citeasca el o poveste de noapte buna…
Ce mai puteti face pentru a-i insufla dragostea pentru carti:
Citeste continuarea in revista BABY – ianuarie-februarie.