Despre instinctul matern/patern

Instinctul matern
Multe femei cred că imediat ce ai născut copilul, gata, instinctul matern și dragostea pentru copil ies ca jucăriile cu arc din cutie. Altele cred că dragostea pentru copil vine datorită acestui instinct matern. Dar ce este acela instinct matern?

Se pare că este o tendință înnăscută de a dori să-ți protejezi, să ai grijă și să-ți iubești copilul. Aproape toate mamele (oameni și animale laolaltă) ajung (eventual) să simtă acest lucru după ce au un copil. Este oare neapărat nevoie să avem propriul copil ca să simțim dragostea pentru el?

Se pare că nu – în familiile cu copii adoptați instinctul parental se va dezvolta la fel de plenar ca și cum copilul ar fi născut chiar de ei, pe măsură ce se dezvoltă relația cu micuțul care le-a intrat în viață.

Nu mă simt o mamă bună
Faptul de a fi îngrijorate că nu suntem mame bune arată că ne facem griji, că suntem preocupate de copilul nostru. Și este un început foarte bun. Mamele care simt astfel ar fi bine să nu se mai concentreze pe întrunirea unor condiții (care nu sunt scrise nicăieri) de „mamă bună, ci să își folosească această energie pe a-și cunoaște cât mai bine copilul.

Foarte multe mame se îngrijorează din cauza faptului că acel instinct de părinte nu vine natural, așa cum se așteptau ele. Acele sentimente plăcute pe care le ai față de puiul tău vin, de fapt, dintr-o combinație de experiență și educație.

Cu cât crește copilul, cu atât îl cunoști mai bine și poți deveni un părinte din ce în ce mai încrezător, mai iubitor. Ca orice relație, și cea cu bebelușul tău are nevoie de timp ca să se construiască și să se consolideze.

Nu prea îmi plac copiii
Dacă ești sau nu o persoană „mămoasă înainte să ai propriul tău copil nu este în niciun caz un factor de predicție despre ce fel de mamă vei fi. Sentimentele tale te vor surprinde odată ce devii mamă. Până când nu ai copilul tău, nu ai de unde să știi cum va fi să fii părinte. Multe femei refuză să devină mame pentru că „nu iubesc copiii, spun ele. Pot continua chiar să simtă acest lucru, dar nu și față de copilul lor, pe care – dacă au șansa să îl aibă – îl vor iubi ca pe propria lor viață.

Și mai mulți bărbați nu vor să aibă copii (noi femeile spunem că din egoism) pentru că și consideră prezențe gălăgioase și solicitante în jurul lor, dar după ce devin tati, nimic nu îi mai poate opri din a-și adora progenitura.

Instinctul parental se învață?
În mod normal, dragostea pentru copil si dorinta de a-i purta de grija apare chiar de la nasterea lui si devine o foarte puternica forta motivationala. Totusi uneori ne poate lua timp sa invatam sa simtim aceste lucruri.

La nasterea copilului e posibil sa nu simtim neaparat o uriasa dragoste, ci mai degraba curiozitate fata de personajul nou intrat in familie. Unii parinti chiar se minuneaza cat de urat e. Lipsa sentimentului de dragoste poate sa fie stresanta pentru parinte. Ca urmare, pot aparea sentimente de vinovatie, care vor sta la baza depresiei postnatale.

In unele cazuri, acest instinct poate sa nu se dezvolte niciodata prea mult, mai ales daca experienta personala i-a aratat adultului ca viata de familie nu prea iti ofera impliniri. Poti chiar simti furie sau repulsie fata de bebelus daca nu ai suport familial, daca esti respinsa de societate pentru a fi nascut acel copil sau daca el iti este piedica in „cariera.

Gena dragostei
Au fost identificate cateva gene care ar avea un rol in aparitia dragostei materne. Ele au fost numite genele „mamelor bune – Peg 1 si Peg 3. Soriceii care nu aveau aceste gene erau mame „rele si numai 8% dintre puii lor supravietuiau, in comparatie cu 83% dintre puii soriceilor normali.

Puii mureau din pricina lipsei de grija din partea mamicilor lor. Astfel de gene care genereaza comportamentul „matern exista la om pe cromozomul 19, spun specialistii.

Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2