Competitie intre mama si tata

Cand mama spune una, iar tata – alta, cel care are de pierdut este copilul, chiar daca, teoretic, parintii incearca sa gaseasca cea mai buna solutie…

Dar stiti, uneori parca as vrea sa nu se mai certe, sa nu imi mai ia toate cele si sa fie si ei niste parinti adevarati. Sincer, imi este frica sa nu divorteze.

Nu mi-as putea ierta asta. Si nici mie nu mi-ar fi foarte bine, ca uite ce i s-a intamplat unei fete de la mine din clasa. Parintii ei se purtau ca ai mei. Au divortat si unul a ramas intr-un oras, iar altul a plecat in alt oras. Ea a ramas la inceput cu tata, apoi a luat-o mama, si acum e colega de clasa cu mine.

E foarte draguta fata asta, e desteapta si scrie foarte frumos, nu ca mine. Dar plange mereu, uneori degeaba. Am aflat ca e foarte trista pentru ca de cate ori merge la tata, el o face sa se simta foarte prost ca a plecat la mama ei, ii spune mereu ca face acte sa o ia la el iar, si ea nu vrea, dar nu ii spune adevarul ca sa nu il supere.

Si mai face ceva urat si de asta plange mereu. Ce face? Pai din obisnuinta de a ii intarata mereu unul impotriva altuia, cand e cu unul il vorbeste de rau pe celalat. Si ei se inraiesc foarte tare. Iar ea sufera, deoarece se simte prost ca face asta (dar nu se poate abtine), si ii e si frica pentru ca nu stie ce se va intampla cu ea.

Cu cine va ramane ea pana la urma? In ce oras? La ce scoala si cu ce prieteni? Colega mea se simte foarte vinovata, ea isi iubeste foarte mult ambii parinti, dar nu are curajul sa recunoasca asta – sa ii spuna mamei ca il iubeste mult pe tati, si lui tati ca o iubeste enorm pe mami. Si ca isi doreste ca ei sa se impace.

Imi este mila de colega mea si nu vreau sa moara. Da, nu exagerez. Ca am auzit de baietelul acela care a murit de inima atunci cand parintii lui tot faceau procese sa il ia, si se certau si dupa ce au divortat pentru ce faceau sau nu faceau pentru copilul lor.

Fiecare dintre ei (mai ales tatal lui) il facea sa se simta vinovat ca il iubeste pe celalalt parinte. Chiar daca, atunci cand el traia, nu mai stiau cum sa ii faca poftele, la un moment dat au inceput sa ii ceara sa isi tradeze celalat parinte pentru cadourile cumparate.

Si inima lui nu a mai rezistat. Am auzit-o pe bunica povestind de cazul lui. Copiii isi iubesc foarte mult parintii si sufera cand ei se cearta, chiar daca, pana la un moment dat, copilul profita mult din cearta lor. Eu asta simt. Si nu stiu cum sa fac sa mai repar asta. Nu stiu nici daca e de datoria mea sa repar asta, dar trebuie sa fac ceva, ca nu mai suport ce se intampla in casa mea.

Oare cand se vor opri?
Si parintii mei se cearta, dar eu stiu sa ii opresc. Inca de cand eram bebelus, am observat ca daca urlu destul de tare, ca si cum mi-as da sufletul, ei se potolesc. Pe la 2-3 ani, am vazut ca daca imi dau singura palme peste cap sau ma lovesc cu capul de ceva si urlu, iar se opresc.

Acum am 5 ani si, cand incep sa se certe, fac pipi pe mine, dar nu ma trece mereu, asa ca ma legan si ma bat singura peste fata. Am cam obosit sa fac asta, ma intreb daca se vor opri vreodata…

Mami si tati vor divorta
Mami a mea spune despre tati ca nu e in stare sa faca aia sau ailalta. Eu am vazut ca el e in stare, dar ea stie mai bine. Inca de cand eram foarte mica, nu il lasa sa ma imbrace, sa iasa cu mine afara, sa imi dea sa pap, ca cica nu e in stare.

Si a inceput sa imi fie frica si sa nu vreau sa stau cu el, deoarece ma gandeam ca poate sa mi se intample ceva rau, daca el nu e in stare sa aiba grija de nimic. De la un timp, tati nu mai vine repede acasa. Si am auzit-o pe mami ca el va divorta. Deci, de ceva e in stare pana la urma…

Aliatul meu este tata
Este suficient sa ii spun ca vreau sa fac ceva, insa mama nu ma lasa, ca imediat ma ajuta el sa fac ce vreau. Simt uneori ca o insel pe mama, dar trebuie sa imi vad de interesul meu, nu-i asa? Iar daca mami ma cearta ca de ce am facut acel lucru, ii spun simplu ca tati mi-a dat voie si ea nu ma pedepseste. Cel mult il cearta pe tati. Dar el e mare si se descurca. Ce bine e sa fii cel care ia deciziile in casa!

Oricum vom fi pedepsiti
La mine acasa, mama si tata nu se pun niciodata de acord cand e vorba de ceva. Mai intai au pareri diferite, apoi se cearta putin ca sa ajunga la o concluzie, iar daca nu ajung – suntem pedepsiti noi, copiii. Eu si fratele meu.

Ne-am cam saturat de asta si am decis ca atunci cand vrem sa facem ceva sa nu le mai spunem parintilor, ci sa facem direct lucrul acela, pentru ca oricum o sa fim pedepsiti. Pacat ca nu putem sa ne bazam pe parinti.

Text: Cristiana Haica; Foto: Hepta, Shutterstock.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2